3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi.V. lălăi.

LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi.V. lălăi.

lălăit[1] sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: lălăi] (Fam) 1 Gălăgie. 2 Bâlbâială. 3 Cântec interpretat fals, neglijent Si: lălăială (3), lălăire (3), lălăitură (3). 4 (Fig) Mișcare neglijentă și greoaie Si: lălăială (4), lălăire (4), lălăitură (4). modificată

  1. În original: lălăit1. O definiție pentru lălăit2 ca adj. lipsește însă — LauraGellner

LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formație onomatopeică.

lălăi [At: LB / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vt (Fam) A cânta fără cuvinte repetând silaba „la”. 2 vr (Pex) A cânta neglijent, fără a urmări o anumită ordine melodică. 3 vr (Pan) A se bâlbâi. 4 vr A se mișca neglijent și greoi.

LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formație onomatopeică.

LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A cînta neglijent, înlocuind cuvintele melodiei cu silaba «la» repetată într-una. A oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cîntece. REBREANU, R. I 230. Începu a lălăi o melodie țărănească, un cîntec duios de leagăn. MIRONESCU, S. A. 35. ◊ Absol. Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după dîmb, cu mîncarea sleită, veneam nu veneam, auzindu-i lălăind așa de cu chef. CREANGĂ, A. 54.

A LĂLĂÍ ~iésc intranz. rar fam. A cânta monoton o melodie, înlocuind cuvintele cu un „la” continuu și repetat. [Și lălăi] /Onomat.

LĂLĂI vb. (Mold.) A fredona. De cîte ori au lălăit cîntece lumești. VSV 1742, 185r. Etimologie: formație onomatopeică.

lălăì v. Mold. a păși legănându-se: auzindu-i lălăind așa de cu chef CR. [Lit. a umbla lela].

lắlăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. d. lă-lă, articulațiunile celuĭ care nu știe să cînte). Fam. Cînt mult și fără nicĭ o grație, de ex., ca un om beat. V. lolotesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lălăít (pop., fam.) s. n., pl. lălăíturi

lălăít s. n., pl. lălăíturi

!lălăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 lắlăie, imperf. 3 sg. lălăiá; conj. prez. 3 să lắlăie

lălăí vb., ind. prez. 1 sg. lălăiésc/lălăi, 3 sg. și pl. lălăiéște/lălăie, imperf. 3 sg. lălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lălăiáscă/lălăie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂLĂI vb. v. fredona, îngâna.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lălăít, -ă, lălăiți, -te, adj. – (ref. la un cântec) Interpretat neglijent, fără a păstra linia melodică. – Din lălăi.

lălăí, lălăiesc, vb. intranz. – A cânta monoton o melodie. – Formă onomatopeică (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lălăit, lălăituri s. n. v. lălăială (1.)

lălăi, lălăiesc I. v. t. a cânta monoton, la nesfârșit o melodie, înlocuind textul acesteia cu silaba „la” II. v. r. a se mișca încet, a face un lucru fără pic de grabă

Intrare: lălăit (adj.)
lălăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lălăit
  • lălăitul
  • lălăitu‑
  • lălăi
  • lălăita
plural
  • lălăiți
  • lălăiții
  • lălăite
  • lălăitele
genitiv-dativ singular
  • lălăit
  • lălăitului
  • lălăite
  • lălăitei
plural
  • lălăiți
  • lălăiților
  • lălăite
  • lălăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: lălăit (s.n.)
lălăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lălăit
  • lălăitul
  • lălăitu‑
plural
  • lălăituri
  • lălăiturile
genitiv-dativ singular
  • lălăit
  • lălăitului
plural
  • lălăituri
  • lălăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: lălăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lălăi
  • lălăire
  • lălăit
  • lălăitu‑
  • lălăind
  • lălăindu‑
singular plural
  • lălăie
  • lălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lălăi
(să)
  • lălăi
  • lălăiam
  • lălăii
  • lălăisem
a II-a (tu)
  • lălăi
(să)
  • lălăi
  • lălăiai
  • lălăiși
  • lălăiseși
a III-a (el, ea)
  • lălăie
(să)
  • lălăie
  • lălăia
  • lălăi
  • lălăise
plural I (noi)
  • lălăim
(să)
  • lălăim
  • lălăiam
  • lălăirăm
  • lălăiserăm
  • lălăisem
a II-a (voi)
  • lălăiți
(să)
  • lălăiți
  • lălăiați
  • lălăirăți
  • lălăiserăți
  • lălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lălăie
(să)
  • lălăie
  • lălăiau
  • lălăi
  • lălăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lălăi
  • lălăire
  • lălăit
  • lălăitu‑
  • lălăind
  • lălăindu‑
singular plural
  • lălăiește
  • lălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lălăiesc
(să)
  • lălăiesc
  • lălăiam
  • lălăii
  • lălăisem
a II-a (tu)
  • lălăiești
(să)
  • lălăiești
  • lălăiai
  • lălăiși
  • lălăiseși
a III-a (el, ea)
  • lălăiește
(să)
  • lălăiască
  • lălăia
  • lălăi
  • lălăise
plural I (noi)
  • lălăim
(să)
  • lălăim
  • lălăiam
  • lălăirăm
  • lălăiserăm
  • lălăisem
a II-a (voi)
  • lălăiți
(să)
  • lălăiți
  • lălăiați
  • lălăirăți
  • lălăiserăți
  • lălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lălăiesc
(să)
  • lălăiască
  • lălăiau
  • lălăi
  • lălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lălăit (s.n.)

  • 1. familiar Faptul de a lălăi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi lălăi
    surse: DEX '98 DEX '09

lălăi

  • 1. A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fredona îngâna attach_file 3 exemple
    exemple
    • A oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cîntece. REBREANU, R. I 230.
      surse: DLRLC
    • Începu a lălăi o melodie țărănească, un cîntec duios de leagăn. MIRONESCU, S. A. 35.
      surse: DLRLC
    • absolut Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după dîmb, cu mîncarea sleită, veneam nu veneam, auzindu-i lălăind așa de cu chef. CREANGĂ, A. 54.
      surse: DLRLC

etimologie: