2 intrări

15 definiții

lăcătuș sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg lakatos] 1 Lucrător care confecționează lacăte, chei etc. 2 Muncitor care realizează operații de decupare, de ajustare sau de asamblare a pieselor mecanice.

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșter fierar sau mecanic care face sau repară lacăte, broaște, încuietori, chei etc. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. ♦ Lucrător calificat care efectuează operații de asamblare sau de ajustare a pieselor metalice.

lăcătúș s. m., pl. lăcătúși

LĂCĂTÚȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.

LĂCĂTÚȘ ~i m. 1) Meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini. /<ung. lakatos

lăcătuș m. meșter de lacăte.

lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

lăcătúș s. m., pl. lăcătúși

LĂCĂTUȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.

lăcătúș-garáj s. m. 1977 Lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto v. desfacere-transport (din lăcătuș [de] garaj)

lăcătúș-montatór s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)

lăcătúș-sculér s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP)

lăcătúș-sudór s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură ◊ Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare.” I.B. 20 VI 61 p. 4 (din lăcătuș + sudor)

LĂCĂTUȘU, Constantin (n. 1961, Piatra-Neamț), alpinist român. Primul român care a urcat pe vf. Everest (1995); a escaladat și vf. Broad Peak de 8.047 m (1992). Ascensiuni pe Kilimanjaro, Aconcagua, McKinley. Trofeul „Fair-play” (1994) al Comitetului Olimpic Român pentru participarea la acțiuni de salvare în Himalaya.

Intrare: lăcătuș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcătuș
  • lăcătușul
  • lăcătușu‑
plural
  • lăcătuși
  • lăcătușii
genitiv-dativ singular
  • lăcătuș
  • lăcătușului
plural
  • lăcătuși
  • lăcătușilor
vocativ singular
  • lăcătușule
  • lăcătușe
plural
  • lăcătușilor
Intrare: lăcătuș-sudor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcătuș-sudor
  • lăcătușul-sudor
plural
  • lăcătuși-sudori
  • lăcătușii-sudori
genitiv-dativ singular
  • lăcătuș-sudor
  • lăcătușului-sudor
plural
  • lăcătuși-sudori
  • lăcătușilor-sudori
vocativ singular
  • lăcătușule-sudor
plural
  • lăcătușilor-sudori
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăcătuș-sudor

  • 1. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură.
    surse: DCR2 un exemplu
    exemple
    • Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare. I.B. 20 VI 61 p. 4.
      surse: DCR2

etimologie:

  • (1.) lăcătuș + sudor
    surse: DCR2