2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

lăcătuș sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg lakatos] 1 Lucrător care confecționează lacăte, chei etc. 2 Muncitor care realizează operații de decupare, de ajustare sau de asamblare a pieselor mecanice.

LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșter fierar sau mecanic care face sau repară lacăte, broaște, încuietori, chei etc. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. ♦ Lucrător calificat care efectuează operații de asamblare sau de ajustare a pieselor metalice.

LĂCĂTUȘ ~i m. 1) Meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini. /<ung. lakatos

lăcătuș m. meșter de lacăte.

lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.

lăcătuș-garaj s. m. 1977 Lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto v. desfacere-transport (din lăcătuș [de] garaj)

lăcătuș-montator s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)

lăcătuș-sculer s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP)

lăcătuș-sudor s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură ◊ Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare.” I.B. 20 VI 61 p. 4 (din lăcătuș + sudor)

Ortografice DOOM

lăcătuș s. m., pl. lăcătuși

lăcătuș s. m., pl. lăcătuși

lăcătuș s. m., pl. lăcătuși

Enciclopedice

LĂCĂTUȘU, Constantin (n. 1961, Piatra-Neamț), alpinist român. Primul român care a urcat pe vf. Everest (1995); a escaladat și vf. Broad Peak de 8.047 m (1992). Ascensiuni pe Kilimanjaro, Aconcagua, McKinley. Trofeul „Fair-play” (1994) al Comitetului Olimpic Român pentru participarea la acțiuni de salvare în Himalaya.

Sinonime

LĂCĂTUȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.

lăcătuș s.m. <înv. și reg.> lăcătar, lăcătușar, <reg.> șloasăr. A învățat meseria de lăcătuș.

LĂCĂTUȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.

Intrare: lăcătuș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcătuș
  • lăcătușul
  • lăcătușu‑
plural
  • lăcătuși
  • lăcătușii
genitiv-dativ singular
  • lăcătuș
  • lăcătușului
plural
  • lăcătuși
  • lăcătușilor
vocativ singular
  • lăcătușule
  • lăcătușe
plural
  • lăcătușilor
Intrare: lăcătuș-sudor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcătuș-sudor
  • lăcătușul-sudor
plural
  • lăcătuși-sudori
  • lăcătușii-sudori
genitiv-dativ singular
  • lăcătuș-sudor
  • lăcătușului-sudor
plural
  • lăcătuși-sudori
  • lăcătușilor-sudori
vocativ singular
  • lăcătușule-sudor
plural
  • lăcătușilor-sudori
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăcătuș, lăcătușisubstantiv masculin

  • 1. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șloagăr
    • format_quote Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. DLRLC
    • 1.1. Lăcătuș-garaj = lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto. DCR2
    • 1.2. Lăcătuș-montator = tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare. DCR2
      • format_quote Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...] Sc. 17 XI 63 p. 1. DCR2
    • 1.3. Lăcătuș-sculer = tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor. DCR2
      • format_quote P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice. Sc. 3 III 62 p. 4. DCR2
etimologie:

lăcătuș-sudor, lăcătuși-sudorisubstantiv masculin

  • 1. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură. DCR2
    • format_quote Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare. I.B. 20 VI 61 p. 4. DCR2
etimologie:
  • (1.) lăcătuș + sudor DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.