2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

lăcătuș sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg lakatos] 1 Lucrător care confecționează lacăte, chei etc. 2 Muncitor care realizează operații de decupare, de ajustare sau de asamblare a pieselor mecanice.

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșter fierar sau mecanic care face sau repară lacăte, broaște, încuietori, chei etc. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. ♦ Lucrător calificat care efectuează operații de asamblare sau de ajustare a pieselor metalice.

LĂCĂTÚȘ ~i m. 1) Meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini. /<ung. lakatos

lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.

lăcătúș-garáj s. m. 1977 Lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto v. desfacere-transport (din lăcătuș [de] garaj)

lăcătúș-montatór s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)

lăcătúș-sculér s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP)

lăcătúș-sudór s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură ◊ Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare.” I.B. 20 VI 61 p. 4 (din lăcătuș + sudor)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăcătuș s. m., pl. lăcătuși

lăcătúș s. m., pl. lăcătúși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂCĂTÚȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.

LĂCĂTUȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LĂCĂTUȘU, Constantin (n. 1961, Piatra-Neamț), alpinist român. Primul român care a urcat pe vf. Everest (1995); a escaladat și vf. Broad Peak de 8.047 m (1992). Ascensiuni pe Kilimanjaro, Aconcagua, McKinley. Trofeul „Fair-play” (1994) al Comitetului Olimpic Român pentru participarea la acțiuni de salvare în Himalaya.

Intrare: lăcătuș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcătuș
  • lăcătușul
  • lăcătușu‑
plural
  • lăcătuși
  • lăcătușii
genitiv-dativ singular
  • lăcătuș
  • lăcătușului
plural
  • lăcătuși
  • lăcătușilor
vocativ singular
  • lăcătușule
  • lăcătușe
plural
  • lăcătușilor
Intrare: lăcătuș-sudor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcătuș-sudor
  • lăcătușul-sudor
plural
  • lăcătuși-sudori
  • lăcătușii-sudori
genitiv-dativ singular
  • lăcătuș-sudor
  • lăcătușului-sudor
plural
  • lăcătuși-sudori
  • lăcătușilor-sudori
vocativ singular
  • lăcătușule-sudor
plural
  • lăcătușilor-sudori
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăcătuș, lăcătușisubstantiv masculin

  • 1. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șloagăr
    • format_quote Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. DLRLC
etimologie:

lăcătuș-sudor, lăcătuși-sudorisubstantiv masculin

  • 1. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură. DCR2
    • format_quote Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare. I.B. 20 VI 61 p. 4. DCR2
etimologie:
  • (1.) lăcătuș + sudor DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.