2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

kantian, ~ă [At: DN3 / P: ~ti-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr kantien] 1-2 a Care aparține (lui Kant sau) filozofiei acestuia. 3-4 a Caracteristic (lui Kant sau) filozofiei acestuia. 5-6 a În felul (lui Kant sau al) filozofiei acestuia. 7 smf Adept al filozofiei lui Kant. 8 a Propriu discipolilor lui Kant.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S. m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj. Care se referă la filozofia idealistă a lui Kant. – Pronunțat: -ti-an.

KANTIÁN, -Ă adj. Referitor la kantianism. // s.m. și f. Adept al kantianismului. [Pron. -ti-an. / cf. fr. kantien, it. kantiano].

KANTIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al kantianismului. (< fr. kantien)

KANTIÁN2 ~éni m. Adept al kantianismului. /< fr. kantien

KANTIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de kantianism; propriu kantianismului. [Sil. -ti-an] /< fr. kantien

*kantián, -ă adj. Care se referă la filosofia luĭ Kant (sec. XVIII). Subst. Adept al luĭ Kant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne

kantián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. kantiéni (sil. -ti-eni); f. sg. kantiánă, pl. kantiéne

Intrare: kantian (adj.)
kantian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: kan-ti-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kantian
  • kantianul
  • kantianu‑
  • kantia
  • kantiana
plural
  • kantieni
  • kantienii
  • kantiene
  • kantienele
genitiv-dativ singular
  • kantian
  • kantianului
  • kantiene
  • kantienei
plural
  • kantieni
  • kantienilor
  • kantiene
  • kantienelor
vocativ singular
plural
Intrare: kantian (s.m.)
  • silabație: kan-ti-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kantian
  • kantianul
  • kantianu‑
plural
  • kantieni
  • kantienii
genitiv-dativ singular
  • kantian
  • kantianului
plural
  • kantieni
  • kantienilor
vocativ singular
  • kantianule
  • kantiene
plural
  • kantienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kantian (adj.)

  • 1. Care aparține filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Referitor la kantianism.
    surse: DN

etimologie:

kantian, -ă (persoană) kantiană

  • 1. Adept al filozofiei lui Kant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: