JUVELNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec.

juvelnic sn [At: DAMÉ, T. 125 / Pl: ~ice / E: bg жубелник] 1 Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac Si: juvac (1). 2 Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă Si: juvac (2).

JUVELNIC (pl. -ice) sn. 🐟 Un fel de coș de pescuit, horeț (🖼 2755)

JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec.

JUVELNIC, juvelnice, s. n. Construcție de scînduri, nuiele sau stuf, folosită pentru a păstra viu mai mult timp peștele pescuit. Juvelnicul... se cufundă pe lîngă maluri în apă pe 3 sferturi, lăsîndu-i gura afară. ANTIPA, P. 535.

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealtă de pescuit în formă de coș sau de sac, confecționată din plasă sau din nuiele. 2) Construcție în formă de îngrăditură (din scânduri, nuiele etc.), făcută în apă pentru a păstra viu peștele prins. /Orig. nec.

juvelnic n. orie de pescuit. [Origină necunoscută].

juvélnic n., pl. e (vsl. * živinnikŭ adică „de păstrat vietățĭ”, d. živŭ, viŭ, ca și lat. vivarium, d. vivus, viŭ. Bg. živelnik poate fi reluat de la Românĭ. V. jivină). Dun. Horeț (coș, ladă saŭ îngrăditură de păstrat peștele viŭ). – În Olt. juvác, pl. e (cp. cu živak, argint viŭ, mercur). V. ostreț, mandră și acŭariŭ.

juvelnic s. n., pl. juvelnice

juvelnic s. n., pl. juvelnice

juvelnic s. n., pl. juvelnice

JUVELNIC s. v. ostreț.

JUVELNIC s. (PESCUIT) (reg.) sac.

juvelnic s.n. (pesc.) <reg.> 1 sac. Cu juvelnicul se prinde pește. 2 (reg.) v. Ostreț.

JUVELNIC s. (PESCUIT) (reg.) sac.

juvelnic s. v. OSTREȚ.