6 definiții pentru jurisprudențial
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențial, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr jurisprudentiel] (Liv) 1-4 Care aparține jurisprudenței (1-4). 5-8 Caracteristic jurisprudenței (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurisprudență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) De jurisprudență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. jurisprudentiel].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURISPRUDENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de jurisprudență; propriu jurisprudenței. /<fr. jurisprudentiel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jurisprudențiál adj. m., pl. jurisprudențiáli; f sg. jurisprudențiálă, pl. jurisprudențiále
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-al
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
jurisprudențial, jurisprudențialăadjectiv
- 1. Care aparține jurisprudenței, de jurisprudență. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- jurisprudentiel DEX '09 MDA2 DEX '98 DN