6 definiții pentru jurisprudențial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.

jurisprudențial, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr jurisprudentiel] (Liv) 1-4 Care aparține jurisprudenței (1-4). 5-8 Caracteristic jurisprudenței (1-4).

JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurisprudență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.

JURISPRUDENȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) De jurisprudență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. jurisprudentiel].

JURISPRUDENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de jurisprudență; propriu jurisprudenței. /<fr. jurisprudentiel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jurisprudențiál adj. m., pl. jurisprudențiáli; f sg. jurisprudențiálă, pl. jurisprudențiále

Intrare: jurisprudențial
jurisprudențial adjectiv
  • silabație: -ți-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurisprudențial
  • jurisprudențialul
  • jurisprudențialu‑
  • jurisprudenția
  • jurisprudențiala
plural
  • jurisprudențiali
  • jurisprudențialii
  • jurisprudențiale
  • jurisprudențialele
genitiv-dativ singular
  • jurisprudențial
  • jurisprudențialului
  • jurisprudențiale
  • jurisprudențialei
plural
  • jurisprudențiali
  • jurisprudențialilor
  • jurisprudențiale
  • jurisprudențialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jurisprudențial

  • 1. livresc Care aparține jurisprudenței, de jurisprudență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: