13 definiții pentru jurisprudență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din fr. juris- prudence, lat. jurisprudentia.
jurisprudență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / V: iu~ / Pl: ~țe / E: fr jurisprudence, lat jurisprudentia] 1 Totalitate a hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu. 2 (Spc) Ansamblu de decizii ale unui tribunal. 3 Fel în care un tribunal judecă un litigiu. 4 Interpretare a unei situații neprevăzute de lege care capătă putere de lege. 5 Știință a dreptului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Știința dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, s. f. 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către tribunale sau alte organe de jurisdicție, prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori, în lipsă, prin determinarea normei juridice aplicabile cazului, cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărîrilor pronunțate de unul sau mai multe tribunale ori alte organe de jurisdicție, privitor la o anumită materie juridică. 3. (Învechit) Știința dreptului. Era un om versat în jurisprudență. NEGRUZZI, S. I 333.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURISPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către un organ de jurisdicție prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărârilor pronunțate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdicție. 3. (Liv.) Științe juridice; drept. [Cf. fr. jurisprudence, lat. iurisprudentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURISPRUDÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. știința dreptului. (< fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JURISPRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Ansamblu de principii juridice; știință a dreptului. 2) Ansamblu de decizii sau soluții date de un organ de jurisdicție în anumite probleme de drept. [G.-D. jurisprudenței; Sil. -ris-pru-] /<lat. jurisprudentia, fr. jurisprudence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jurisprudență f. 1. știința dreptului și a legilor: 2. totalitatea principiilor de drept urmate într’o țară sau asupra unei materii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jurisprudénță f., pl. e (lat. jurisprudentia, d. jus, gen. juris, drept, și prudentia, știință). Știința dreptuluĭ. Modu în care tribunalele decid de ordinar în privința cutăruĭ saŭ cutăruĭ punct: jurisprudența înlocuĭește de multe orĭ tăcerea legiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
JURISPRUDÉNȚĂ s. v. drept.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JURISPRUDENȚĂ s. drept, (înv. și pop.) legile (pl. art.), (înv.) drit. (Învață ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jurisprudență
- 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. prin specializare Ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu.surse: DEX '09
-
- 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului.exemple
- Era un om versat în jurisprudență. NEGRUZZI, S. I 333.surse: DLRLC
-
- 3. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către tribunale sau alte organe de jurisdicție, prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori, în lipsă, prin determinarea normei juridice aplicabile cazului, cu ajutorul principiilor legislației.surse: DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză jurisprudencesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină jurisprudentiasurse: DEX '09 DEX '98 DN