2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jup2 sm vz jep1

jup1 sm [At; ECONOMIA, 207 / V: jip, (Trs) jâp (Pl: jâchi) / Pl: ~i, juchi, juci / E: mg zsúp] (Trs) 1 Snop de paie rămas după treierarea spicelor. 2 Tulpină de porumb rămasă după culesul știuleților. 3 (Lpl; îf juci) Snopi mici.

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

jep1 sm [At: PANȚU, PL. / V: jâp, jip, jipi smp, jup / Pl: ~i / E: nct] 1 Arbust din familia pinului, cu tulpină ramificată, flexibilă, adesea culcată la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri Si: cățân, durzău, jneap2 (2), jneapăn (6), pin pitic (Pinus mugo). 2 (Pex) Loc cu tufăriș de jepi (1). 3 (Ban) Știulete de porumb.

JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.

JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.

jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jip1 (arbore) (reg.) s. m., pl. jipi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.

JEP s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jneapăn, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. (Pinus pumilio) jneapăn, pin pitic, (reg.) cățîn, durzău.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jup (-pi), s. m. – Snop. – Var. jip. Mag. zsúp (Cihac, II, 519; DAR). În Trans.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jup, jupi, s.m. (reg.) 1. Snop de paie. 2. Maldăr de strujeni (coceni).

jup, jupi, (jub, jip), s.m. – (reg.) Snop de bâlii sau de paie (ALRRM, 1973: 813), utilizat în trecut la acoperirea caselor (v. Bănățeanu, 1969: 58). – Din magh. zsúp „snop; mănunchi de paie” (Cihac, DA, cf. DER; MDA).

jup, -i, (jub), s.m. – Snop de bâlii (ALR 1973: 813). – Din magh. zsúp „snop”.

jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JEPI, denumirea a două vârfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. Mici, 2.148 m și J. Mari. 2.071 m). Alcătuite din conglomerate și acoperite de diferite esențe lemnoase, inclusiv jnepeni (în partea superioară).

Intrare: jup
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jup
  • jupul
  • jupu‑
plural
  • jupi
  • jupii
genitiv-dativ singular
  • jup
  • jupului
plural
  • jupi
  • jupilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâp
  • jâpul
plural
  • jâpi
  • jâpii
genitiv-dativ singular
  • jâp
  • jâpului
plural
  • jâpi
  • jâpilor
vocativ singular
  • jâpule
  • jâpe
plural
  • jâpilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jip
  • jipul
  • jipu‑
plural
  • jipi
  • jipii
genitiv-dativ singular
  • jip
  • jipului
plural
  • jipi
  • jipilor
vocativ singular
  • jipule
plural
  • jipilor
Intrare: jep (bot.)
jep1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jep
  • jepul
  • jepu‑
plural
  • jepi
  • jepii
genitiv-dativ singular
  • jep
  • jepului
plural
  • jepi
  • jepilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jip
  • jipul
  • jipu‑
plural
  • jipi
  • jipii
genitiv-dativ singular
  • jip
  • jipului
plural
  • jipi
  • jipilor
vocativ singular
  • jipule
plural
  • jipilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăp
  • jăpul
plural
  • jăpi
  • jăpii
genitiv-dativ singular
  • jăp
  • jăpului
plural
  • jăpi
  • jăpilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jup
  • jupul
  • jupu‑
plural
  • jupi
  • jupii
genitiv-dativ singular
  • jup
  • jupului
plural
  • jupi
  • jupilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâp
  • jâpul
plural
  • jâpi
  • jâpii
genitiv-dativ singular
  • jâp
  • jâpului
plural
  • jâpi
  • jâpilor
vocativ singular
  • jâpule
  • jâpe
plural
  • jâpilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jup, jupisubstantiv masculin

regional
  • 1. Snop de paie rămas după treierarea spicelor. MDA2
  • 2. Tulpină de porumb rămasă după culesul știuleților. MDA2
  • 3. (la) plural (În forma juci) Snopi mici. MDA2
  • comentariu Plural și: juchi, juci, iar pentru jâp: jâchi. MDA2
etimologie:

jep, jepisubstantiv masculin

  • 1. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn, jneap (Pinus mugo). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. prin extensiune Loc cu tufăriș de jepi. MDA2
  • 3. regional Știulete de porumb. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.