JUNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte.

juntă sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 2/1 / P: hu~ / Pl: ~te / E: sp junta, fr junte] 1 Grup de militari din Spania și din unele țări din America Latină care instaurează dictatura militară în urma unei lovituri de stat. 2-3 (Pgn) (Uniune sau) organizație restrânsă.

JUNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte.

JUNTĂ s.f. Uniune, organizație restrînsă. ♦ Denumire dată în țările iberice și latino-americane unui grup de insurgenți care cucerește puterea de stat prin forța armelor. [Pron. hun-. / < fr. junte, sp. junta].

JUNTĂ [HUNTĂ] s. f. 1. (în unele țări din America Latină și Spania) organ colectiv sau organizație politică. 2. (în țările din America Latină) guvern dictatorial. 3. (în Anglia) grup ocult de personalități influente. (< sp. junta, fr. junte)

JUNTĂ [pr.: huntă] ~e f. (mai ales în țările latino-americane și în Spania) Guvern instalat în urma unei rebeliuni militare. /<sp. junta

* júntă f., pl. e (sp. pg. junta, adunare, d. lat. juncta, unită, jungere, a uni. V. a-jung). Nume dat în Spania și Portugalia diferitelor adunărĭ administrative: numeroase junte insurecționale fură create în Spania în timpu ocupațiuniĭ franceze.

juntă [j pron. sp. h] s. f., g.-d. art. juntei; pl. junte

juntă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. juntei; pl. junte

juntă s. f. [ j pron. sp. h ], g.-d. art. juntei; pl. junte