5 definiții pentru junt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

junt sn [At: TEODORESCU, P. P. 594 / Pl: ~uri / E: nct] (Pop; nob) Armă de foc.

JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec.

JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec.

JUNT, junturi, s. n. (Rar) Armă de foc. Luă juntul ghintuit Plin cu trei gloanțe d-argint. TEODORESCU, P. P. 594.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

junt (pop.) s. n., pl. júnturi

Intrare: junt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junt
  • juntul
  • juntu‑
plural
  • junturi
  • junturile
genitiv-dativ singular
  • junt
  • juntului
plural
  • junturi
  • junturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

junt

  • 1. popular Armă de foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Luă juntul ghintuit Plin cu trei gloanțe d-argint. TEODORESCU, P. P. 594.
      surse: DLRLC

etimologie: