5 definiții pentru junt

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec.

JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec.

junt sn [At: TEODORESCU, P. P. 594 / Pl: ~uri / E: nct] (Pop; nob) Armă de foc.

JUNT, junturi, s. n. (Rar) Armă de foc. Luă juntul ghintuit Plin cu trei gloanțe d-argint. TEODORESCU, P. P. 594.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: junt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junt
  • juntul
  • juntu‑
plural
  • junturi
  • junturile
genitiv-dativ singular
  • junt
  • juntului
plural
  • junturi
  • junturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

junt, junturisubstantiv neutru

  • 1. popular Armă de foc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luă juntul ghintuit Plin cu trei gloanțe d-argint. TEODORESCU, P. P. 594. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.