opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

JUNGHIETOR, -OARE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor.

JUNGHIETOR, -OARE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor.

înjunghietor, ~oare [At: N. TESTAMENT (1648), ap. DA ms / P: ~ghi-e~ / V: ~nghet~ / Pl: ~i, ~oare / E: înjunghia + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ucide. 3-4 smf, a (Persoană) care taie animale. 5 a Care produce junghiuri. 6 sn (Înv) Altar pe care se aduce un sacrificiu.

junghietor, ~oare a [At: DA ms / P: ~ghi-e~ / Pl: ~i, ~oare / E: junghia + -tor] (Pop) Înjunghietor.

ÎNJUNGHIETOR, -OARE, înjunghietori, -oare, s. m. și f. (Și în forma junghietor) Care înjunghie, care ucide, care omoară. Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. ♦ Muncitor care înjunghie, taie animalele. ♦ (Adjectival) Care produce junghiuri. Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghietor, -oare s. m. și f.

JUNGHIETOR, -OARE s. m. și f. v. înjunghietor.

Ortografice DOOM

junghietor (pop.) (desp. -ghi-e-) adj. m., pl. junghietori; f. sg. și pl. junghietoare

junghietor (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietori; f. sg. și pl. junghietoare

junghietor adj. m. (sil. -ghi-e-), pl. junghietori; f. sg. și pl. junghietoare

Intrare: înjunghietoare
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarea
  • ‑njunghietoarea
plural
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarele
  • ‑njunghietoarele
genitiv-dativ singular
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarei
  • ‑njunghietoarei
plural
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarelor
  • ‑njunghietoarelor
vocativ singular
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoareo
  • ‑njunghietoareo
plural
  • înjunghietoarelor
  • ‑njunghietoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietoare
  • junghietoarea
plural
  • junghietoare
  • junghietoarele
genitiv-dativ singular
  • junghietoare
  • junghietoarei
plural
  • junghietoare
  • junghietoarelor
vocativ singular
  • junghietoare
  • junghietoareo
plural
  • junghietoarelor
Intrare: junghietor
junghietor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: jun-ghi-e-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietor
  • junghietorul
  • junghietoru‑
  • junghietoare
  • junghietoarea
plural
  • junghietori
  • junghietorii
  • junghietoare
  • junghietoarele
genitiv-dativ singular
  • junghietor
  • junghietorului
  • junghietoare
  • junghietoarei
plural
  • junghietori
  • junghietorilor
  • junghietoare
  • junghietoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înjunghietor, înjunghietorisubstantiv masculin
înjunghietoare, înjunghietoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care înjunghie animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: junghietor
    • format_quote Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. DLRLC
    • 1.1. Muncitor care înjunghie, taie animalele. DLRLC
etimologie:
  • Înjunghia + -tor. DEX '09 DEX '98

junghietor, junghietoareadjectiv

etimologie:
  • Junghia + -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.