6 definiții pentru juncuț giuncuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț.

juncuț sm [At: LB / V: giu~ / Pl: ~i / E: junc + -uț] 1-4 (Șhp) Juncănaș (1-4). 5 (Reg) Vițel de un an Si: juninc (3).

JUNCÚȚ, juncuți, s. m. Juncușor. – Junc + suf. -uț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juncúț (rar) s. m., pl. juncúți

Intrare: juncuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juncuț
  • juncuțul
  • juncuțu‑
plural
  • juncuți
  • juncuții
genitiv-dativ singular
  • juncuț
  • juncuțului
plural
  • juncuți
  • juncuților
vocativ singular
  • juncuțule
  • juncuțe
plural
  • juncuților
giuncuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

juncuț giuncuț

etimologie:

  • Junc + sufix -uț.
    surse: DEX '09 DEX '98