7 definiții pentru junctură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.

junctu sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: lat junctura, fr joncture] 1 (Liv) Joncțiune (2). 2 (Spc) Loc de unire a două formațiuni anatomice.

JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Livr.) Joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.

JUNCTÚRĂ s.f. (Liv.) Legătură, loc de unire, joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. [< lat. iunctura].

JUNCTÚRĂ s. f. joncțiune; locul de unire a două formațiuni anatomice. (< lat. iunctura, fr. joncture)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri

junctúră s. f. (sil. junc-), g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri

Intrare: junctură
junctură substantiv feminin
  • silabație: junc-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junctu
  • junctura
plural
  • juncturi
  • juncturile
genitiv-dativ singular
  • juncturi
  • juncturii
plural
  • juncturi
  • juncturilor
vocativ singular
plural

junctură

  • 1. rar Legătură, loc de unire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: joncțiune
    • 1.1. prin specializare Locul de unire a două formațiuni anatomice.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: