11 definiții pentru juisor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur.

juisor, ~oare smf [At: GHEREA, ap. CV 1950, nr. 4, 29 / P: ju-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr jouisseur] (Frr) 1 Om care caută în viață numai plăcerea. 2 Om petrecăreț.

JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (rar) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur.

JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care se bucură din plin de viață și de plăcerile ei. – Pronunțat: ju-i-.

JUISÓR, -OÁRE s.m. și f. (Franțuzism) Petrecăreț. [Pron. ju-i-. / < fr. jouisseur].

JUISÓR, -OÁRE s. m. f. om petrecăreț. (< fr. jouisseur)

JUISÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se bucură din plin de plăcerile vieții. /<fr. jouisseur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri

juisór s. m. (sil. ju-i-), pl. juisóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: juisor
  • silabație: ju-i-sor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juisor
  • juisorul
  • juisoru‑
plural
  • juisori
  • juisorii
genitiv-dativ singular
  • juisor
  • juisorului
plural
  • juisori
  • juisorilor
vocativ singular
  • juisorule
  • juisore
plural
  • juisorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

juisor juisoare

etimologie: