JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.

jugular, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr jugulaire] 1 Care se referă la gât. 2 Din regiunea gâtului. 3 (Îs) Venă ~ă Venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului.

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.^[1]

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. (Numai în expr.) Vînă jugulară = vînă principală a gîtului, care colectează sîngele din cap și din gît.

JUGULAR, -Ă adj. Care aparține gîtului, care ține de gît. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gîtului, care adună sîngele din cap și din gît. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gît].

JUGULAR, -Ă adj. din regiunea gâtului. ♦ venă ~ă (și s. f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. (< fr. jugulaire)

JUGULAR ~ă (~i, ~e) Care ține de gât; propriu gâtului. ◊ Venă ~ă venă centrală din regiunea gâtului, care colectează sângele din cap și din gât. /<fr. jugulaire^[1]

jugular a. ce ține de gâtlej: glandă, vână jugulară.

* jugulár, -ă adj. (fr. jugulaire, d. lat. júgulum și júgulus, gît. V. junghĭ). Anat. De la gît: vînă, ghindură jugulară. Sf., pl. e. Fie-care din cele doŭă vine groase de la gît.

jugular adj. m., pl. jugulari; f. jugulară, pl. jugulare

jugular adj. m., pl. jugulari; f. jugulară, pl. jugulare

jugular adj. m., pl. jugulari; f. sg. jugulară, pl. jugulare^[1]

jugulară (venă) s. f., g.-d. art. jugularei; pl. jugulare

jugulară (venă) s. f., g.-d. art. jugularei; pl. jugulare

a lua jugulara expr. a ucide, a omorî