8 definiții pentru jugărit

jugărit sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~uri / E: jug + -ărit] (Îrg) 1 Plată a unui car de lemne. 2 Loc unde se plătește jugăritul (1) la ieșirea din pădure.

JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. – Jug + suf. -ărit.

JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. – Jug + suf. -ărit.

JUGĂRÍT s. n. (În trecut) Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. Peste cîțiva ani pot s-ajung... să strîng un știubei plin de galbeni, ca părintele Chirilaș, de la jugărit. CREANGĂ, A. 121. Cine are trebuință de... nuiele plătește jugăritul. I. IONESCU, D. 432. ♦ Loc la ieșirea din pădure, unde se plătea această taxă.

jugărit n. taxă ce se percepe la târguri pe capetele de vite trăgătoare: să strâng un știubeiu de galbeni dela jugărit CR.

jugărít n., pl. urĭ. Plata p. un car de lemne cărate din pădure.

Intrare: jugărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugărit
  • jugăritul
  • jugăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jugărit
  • jugăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)

jugărit

  • 1. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Peste cîțiva ani pot s-ajung... să strîng un știubei plin de galbeni, ca părintele Chirilaș, de la jugărit. CREANGĂ, A. 121.
      surse: DLRLC
    • Cine are trebuință de... nuiele plătește jugăritul. I. IONESCU, D. 432.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Jug + sufix -ărit.
    surse: DEX '09 DEX '98