8 definiții pentru jucărioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărică. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară.

jucărioa sf [At: DA / Pl: ~re / E: jucărie + -oară] 1-8 (Șhp) Jucărie (1-4) (mică) Si: jucărică (1-8), jucăriuță (1-8), jucărea (1-8). 9[1] Jucărie (4) ieftină. corectată

  1. În original, numerotat incorect: 3 LauraGellner

JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărea. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară.

JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Jucărică. Domnu Jean scoase din buzunarul vestei o jucărioară de metal. SAHIA, N. 100. – Pronunțat: -ri-oa-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jucărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. jucărioárei; pl. jucărioáre

jucărioáră s. f. (sil.-ri-oa-), g.-d. art. jucărioárei; pl. jucărioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUCĂRIOÁRĂ s. (pop.) jucărea, jucărică.

JUCĂRIOA s. (pop.) jucărea, jucărică.

Intrare: jucărioară
jucărioară substantiv feminin
  • silabație: ju-că-ri-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucărioa
  • jucărioara
plural
  • jucărioare
  • jucărioarele
genitiv-dativ singular
  • jucărioare
  • jucărioarei
plural
  • jucărioare
  • jucărioarelor
vocativ singular
plural

jucărioară

etimologie:

  • Jucărie + sufix -ioară.
    surse: DEX '09 DEX '98