6 definiții pentru jobenat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at.

JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at.

jobenat, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, P. 274 / Pl: ~ați, ~e / E: joben + -at] (Rar) Care poartă joben.

JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Mai ales ironic) Care poartă joben. Un valet galonat, cu joben, alături de galonatul vizitiu, tot jobenat. EFTIMIU, N. 107.

* jobenát, -ă adj. Care poartă joben (cilindrat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte

jobenát adj. m., pl. jobenáți; f. sg. jobenátă, pl. jobenáte

Intrare: jobenat
jobenat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jobenat
  • jobenatul
  • jobenatu‑
  • jobena
  • jobenata
plural
  • jobenați
  • jobenații
  • jobenate
  • jobenatele
genitiv-dativ singular
  • jobenat
  • jobenatului
  • jobenate
  • jobenatei
plural
  • jobenați
  • jobenaților
  • jobenate
  • jobenatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jobenat

  • 1. rar Care poartă joben; cu joben.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Un valet galonat, cu joben, alături de galonatul vizitiu, tot jobenat. EFTIMIU, N. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Joben + sufix -at.
    surse: DEX '09 DEX '98