8 definiții pentru jobenat
Explicative DEX
JOBENAT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at.
JOBENAT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jobenat, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, P. 274 / Pl: ~ați, ~e / E: joben + -at] (Rar) Care poartă joben.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*JOBENAT adj. Care poartă pe cap un joben: un tînăr spirit spîn și ~ (br.-vn.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de bag25
- acțiuni
JOBENAT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Mai ales ironic) Care poartă joben. Un valet galonat, cu joben, alături de galonatul vizitiu, tot jobenat. EFTIMIU, N. 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* jobenát, -ă adj. Care poartă joben (cilindrat).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
jobenat (rar) adj. m., pl. jobenați; f. jobenată, pl. jobenate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jobenat (rar) adj. m., pl. jobenați; f. jobenată, pl. jobenate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jobenat adj. m., pl. jobenați; f. sg. jobenată, pl. jobenate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
jobenat, jobenatăadjectiv
- 1. Care poartă joben; cu joben. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Un valet galonat, cu joben, alături de galonatul vizitiu, tot jobenat. EFTIMIU, N. 107. DLRLC
-
etimologie:
- Joben + -at. DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.