8 definiții pentru job


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job.

job sn [At: DN3 / P: giob / Pl: ~uri / E: eg job] (Agm) 1 Serviciu. 2 Afacere cu caracter privat sau oficial. 3 Lucrare plătită.

JOB, joburi, s. n. (Englezism) Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job.

JOB s.n. 1. Lucrare plătită. 2. Afacere cu caracter privat sau oficial. ♦ Slujbă, serviciu. [Pron. giob. / < engl., fr. job].

JOB [GIOB] s. n. 1. lucrare plătită. 2. afacere cu caracter privat sau oficial. ◊ slujbă, serviciu. 3. (cib.) lucru în formare, alcătuind un tot din una sau mai multe etape. (< engl. job)

job s. n. (anglicism) ◊ „Studenții americani vor să obțină cât mai repede cu putință un «job», un serviciu salariat și totodată să aibă asigurarea de a nu fi amenințați cu șomajul.” V. stud. 6 II 74 p. 12. ◊ „Într-o cărticică liliputană [...] M. D. reușește a ne spune totul despre job, definit în câteva cuvinte chiar pe copertă.” R.l. 2 IV 94 p. 14; v. și ◊ „22” 511 VI 92 p. 9; v. și redegist [pron. giob] (din engl. job; cf. fr. job; DMN, DMC 1949; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi

Intrare: job
  • pronunție: ğob
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • job
  • jobul
  • jobu‑
plural
  • joburi
  • joburile
genitiv-dativ singular
  • job
  • jobului
plural
  • joburi
  • joburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

job

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Afacere cu caracter privat sau oficial.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Lucrare plătită.
    surse: DN
  • 3. cibernetică Lucru în formare, alcătuind un tot din una sau mai multe etape.
    surse: MDN '00

etimologie: