8 definiții pentru joantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint.

JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint.

joantă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: eg, fr joint] 1 Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2 Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. 3 Legătură rigidă între două piese metalice sau de lemn alăturate.

JOÁNTĂ, joante, s. f. Legătură la capetele a două șine de cale ferată montate una în prelungirea celeilalte.

JOÁNTĂ s.f. Legătură rigidă dintre două piese metalice sau de lemn alăturate. ♦ Legătură între capetele șinelor de cale ferată. [Pron. joan-. / < fr. joint].

JOÁNTĂ s. f. 1. legătură rigidă dintre două piese metalice sau de lemn, alăturate. 2. legătură între capetele șinelor de cale ferată. (< fr., engl. joint)

JOÁNTĂ ~e f. 1) Legătură făcută între capetele șinelor de cale ferată. 2) Legătură rigidă de armătură dintre două piese metalice sau de lemn alăturate. /<fr. joint


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

joántă s. f., g.-d. art. joántei; pl. joánte

joántă s. f., g.- d. art. joántei; pl. joánte

Intrare: joantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joantă
  • joanta
plural
  • joante
  • joantele
genitiv-dativ singular
  • joante
  • joantei
plural
  • joante
  • joantelor
vocativ singular
plural

joantă

  • 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Legătură rigidă dintre două piese metalice sau de lemn alăturate.
    surse: DN

etimologie: