8 definiții pentru jigală juvală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

jiga sf [At: DOSOFTEI, V. S. 90/2 / V: jâha~, jiha~, jiva~, jiveală, juha~, juva~ / Pl: ~le / E: rs, ucr жигало] (Îrg) 1 Țeapă de fier care se înroșește în foc pentru a se însemna cu ea. 2 Sârmă groasă cu care se scoate măduva din soc Si: (Buc) jihac. 3 (Îf jnhală) Sulă groasă folosită la confecționarea opincilor. 4 Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn.

JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înfierbântat, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

jigálă f., pl. e (rus. žegálo, priboĭ [de găurit potcoave], rut. žigalo, frigare, žegló, zamba; pol. žegadto, priboĭ, zamba, d. vsl. žigatĭ, a arde. V. jerăgaĭ). Vechĭ. Zamba. – Și jivală.

JUVÁLĂ s. f. v. jigală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

jigálă s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

Intrare: jigală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jiga
  • jigala
plural
  • jigale
  • jigalele
genitiv-dativ singular
  • jigale
  • jigalei
plural
  • jigale
  • jigalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juva
  • juvala
plural
  • juvale
  • juvalele
genitiv-dativ singular
  • juvale
  • juvalei
plural
  • juvale
  • juvalelor
vocativ singular
plural

jigală juvală

  • 1. învechit regional Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn.
    surse: DEX '09

etimologie: