2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JĂPCÁN, jăpcani, s. m. (Pop.) Om hrăpăreț, care jefuiește (2). – Japcă + suf. -an.

jăpcan sm [At: ISPIRESCU, M. V. 5 / Pl: ~i / E: japcă + -an] (Îrg) Hoț. corectată

JĂPCÁN, jăpcani, s. m. (Rar) Om hrăpăreț, care jefuiește (2). – Japcă + suf. -an.

JĂPCÁN, jăpcani, s. m. (Rar) Cel care ia cu japca; jefuitor. Lăcomia jăpcanilor nu mai avea hotar. ISPIRESCU, M. V. 5. Curăța țările de jăpcani și de oameni răi. id. U. 73.

jăpcan m. mare jăfuitor: curația țările de jâpcani și de oameni răi ISP.

jăpcán, -că s. (d. japcă). Sud. Fam. Mare jăfuitor, luător cu japca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jăpcán (pop.) s. m., pl. jăpcáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JĂPCÁN s. v. jefuitor, prădător.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

japcan, japcani s. m. (intl.) infractor periculos

Intrare: japcan
japcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jăpcan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăpcan
  • jăpcanul
  • jăpcanu‑
plural
  • jăpcani
  • jăpcanii
genitiv-dativ singular
  • jăpcan
  • jăpcanului
plural
  • jăpcani
  • jăpcanilor
vocativ singular
  • jăpcanule
  • jăpcane
plural
  • jăpcanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jăpcan

etimologie:

  • Japcă + sufix -an.
    surse: DEX '09 DEX '98