jandarmerie sf [At: DA. / V: (înv) jen~, (pop) jăndărie / Pl: ~ii / E: fr gendarmerie] 1 Poliție militară care păzește și menține ordinea. 2 (Înv) Meserie a jandarmului.

*JANDARMERIE sf. 🎖️ Corp de soldați însărcinați cu paza liniștii și siguranței publice [fr. gendarmerie]

JANDARMERIE, jandarmerii, s. f. Corp de armată în regimul burghezo-moșieresc, însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate.

JANDARMERIE s.f. Poliție militară. [Gen. -iei. / cf. fr. gendarmerie].

JANDARMERIE s. f. poliție militară care menține siguranța publică. ◊ localul în care își are sediul (< fr. gendarmerie)

JANDARMERIE ~i f. (în unele țări) Poliție militară care se ocupă de supravegherea menținerii ordinii și a securității publice. [G.-D. jandarmeriei] /<fr. gendarmerie

jandarmerie f. corp militar însărcinat cu paza liniștei și siguranței publice: jandarmerie rurală.

* jandarmeríe f. (fr. gendarmerie). Corpu jandarmilor. Cazarma jandarmilor.

jăndărie sf vz jandarmerie

jendarmerie sf vz jandarmerie

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile (desp. -ri-i-)

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile

jandarmerie

JANDARMERÍE (< fr.) s. f. Poliție militară la sate, având în trecut sarcina de a păzi și de a menține ordinea. Desființată de regimul comunist, a fost reînființată în 1990, cu atribuții lărgite, fiind, alături de poliție și de gardienii publici, instrumentul de menținere a ordinii publice, atât la orașe cât și la sate.

jandarmerie s.f. (adm.) ‹înv.› casa strajei (v. casă¹), dorobănție. Cei care au tulburat liniștea publică sunt duși la jandarmerie.