12 definiții pentru jălbar jelbar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JĂLBÁR, jălbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. [Var.: jelbár s. m.] – Jalbă + suf. -ar.

jălbar sn [At: FILIMON, C. II, 346 / V: jal~, jel~ / Pl: ~i / E: jalbă1 + -ar] (Înv) 1 Persoană care scrie jalbe1 (1). 2 (Pgn) Persoană nemulțumită care face multe reclamații.

JĂLBÁR ~i m. înv. Persoană care se ocupă cu întocmirea jalbelor în schimbul unei remunerări. /jalbă + suf. ~ar

jălbár m. Acela car, pentru banĭ, scrie pentru alțiĭ jalbe pe la autoritățĭ (maĭ ales la judecătorie). V. advocat.

JELBÁR, jelbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. – Jalbă + suf. -ar.

JELBÁR, jelbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. (Cu pronunțare regională) Are acesta jalbar o întorsătură de condei cum nu se mai află. SADOVEANU, B. 82. Să rămînă toată viața practicant, un fel de jălbar nenorocit. REBREANU, I. 62. Hotărî dar a se da la breasla condeiului și... se făcu jălbar. FILIMON, C. 177.

jălbăr m. cel ce scrie jalbe: hotărî a se da la breasla condeiului și se făcu jălbar FIL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jălbár (înv.) s. m., pl. jălbári


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jălbar, jălbari s. m. persoană care are mania de a face reclamații la diferite organe de conducere.

Intrare: jălbar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jălbar
  • jălbarul
  • jălbaru‑
plural
  • jălbari
  • jălbarii
genitiv-dativ singular
  • jălbar
  • jălbarului
plural
  • jălbari
  • jălbarilor
vocativ singular
  • jălbarule
  • jălbare
plural
  • jălbarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelbar
  • jelbarul
  • jelbaru‑
plural
  • jelbari
  • jelbarii
genitiv-dativ singular
  • jelbar
  • jelbarului
plural
  • jelbari
  • jelbarilor
vocativ singular
  • jelbarule
  • jelbare
plural
  • jelbarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jălbar jelbar

  • 1. învechit Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • cu pronunțare regională Are acesta jalbar o întorsătură de condei cum nu se mai află. SADOVEANU, B. 82.
      surse: DLRLC
    • Să rămînă toată viața practicant, un fel de jălbar nenorocit. REBREANU, I. 62.
      surse: DLRLC
    • Hotărî dar a se da la breasla condeiului și... se făcu jălbar. FILIMON, C. 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jalbă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX