2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

IZ, izuri, s. n. Miros deosebit, specific, aromă particulară. ♦ Spec. Miros (și gust) neplăcut. – Din magh. íz.

IZ, izuri, s. n. Miros deosebit, specific, aromă particulară. ♦ Spec. Miros (și gust) neplăcut. – Din magh. íz.

iuz sn vz iz

iz sn [At: I. IONESCU, C. 194/22 / V: iuz / Pl: ~uri / E: mg iz] 1 Miros deosebit, plăcut, al mâncării, băuturii. 2 Aromă particulară. 3 Gust neplăcut. 4 Miros neplăcut.

❍ IUZ subst. Trans. (FR.-CDR.) = IZ.

❍ IZ subst. Mold. Miros greu pe care-l capătă vinul sau alte lichide din cauza mucegaiului sau altor pricini, șmac; mirosul acesta comunicat vaselor în care au stat aceste lichide: buțile, ca să nu mai păstreze ~ul acel rău de mucegaiu, se vor curăți (ION.); untdelemnul... căpătase ~ul local (ALECS.) [ung.].

IZ, izuri, s. n. Miros deosebit; aromă particulară. Era mică, slabă, cam negricioasă, și purta în crețurile veșmintelor iz de salcie și păpuriș. GALAN, Z. R. 44. Trase în nări izurile primăverii. CAMILAR, TEM. 5. Adia dinspre uncheșul meu un iz de urdă și de bărbat sănătos. SADOVEANU, N. F. 151. ◊ Fig. Cîntece cu un iz patriarhal, idilic sau pastoral. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/1. ♦ Miros (și gust) neplăcut. Vin cu iz de mucegai.

IZ ~uri n. Miros (sau gust) specific, de obicei neplăcut. ~ de mucegai. /<ung. íz

iz n. gust particular. [Ung. IZ].

iz n., pl. urĭ (ung. iz). Est. Gust orĭ miros răŭ particular pe lîngă cel principal: acest vin e bun, dar are un iz.

Ortografice DOOM

iz s. n., pl. izuri

iz s. n., pl. izuri

iz s. n., pl. izuri

Etimologice

iz (izuri), s. n. – Miros și gust particular. Mag. iz (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sau mai probabil tc. iz „urmă” (Bogrea, Dacor., IV, 826). – Der. izi, vb. (a mirosi).

Enciclopedice

IZU, arhipelag japonez în NV Oc. Pacific, la ESE de pen. Izu din ins. Honshū, la 300 km SSE de Tōkyō, alcătuit din șapte ins. vulcanice (Ō-shima, To-shima, Nii-jima, Shikine-shima, Kōzu-shima, Miyake-jima, Mikura-jima), din care cea mai mare este Ō-shima (91 km2). Renumit prin culturile de camelii. Descoperit de navigatorul olandez Martin Heritzoom de Vries în 1643.

Sinonime

IZ s. (reg.) șmag. (Mâncarea a căpătat ~.)

IZ s. (reg.) șmag. (Mîncarea a căpătat ~.)

Arhaisme și regionalisme

IZ s.n. (Mold.) Miros sau gust (neplăcut). De va fi vinul oțățit . . . sau alt iz avînd, să nu îndrăznești a sluji. AMÎ, 19r. Etimologie: magh. íz. Cf. apuțit, apuțitură, diug (2).

Intrare: Izu
Izu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: iz (s.n.)
iz1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iz
  • izul
  • izu‑
plural
  • izuri
  • izurile
genitiv-dativ singular
  • iz
  • izului
plural
  • izuri
  • izurilor
vocativ singular —
plural —
iuz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iz, izurisubstantiv neutru

  • 1. Miros deosebit, specific, aromă particulară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era mică, slabă, cam negricioasă, și purta în crețurile veșmintelor iz de salcie și păpuriș. GALAN, Z. R. 44. DLRLC
    • format_quote Trase în nări izurile primăverii. CAMILAR, TEM. 5. DLRLC
    • format_quote Adia dinspre uncheșul meu un iz de urdă și de bărbat sănătos. SADOVEANU, N. F. 151. DLRLC
    • format_quote figurat Cîntece cu un iz patriarhal, idilic sau pastoral. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/1. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Miros (și gust) neplăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: șmag
      • format_quote Vin cu iz de mucegai. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.