2 intrări
14 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
izmenire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: izmeni] (Înv) 1 Schimbare a înfățișării cuiva sau a ceva Si: izmeneală (1), izmenitură (1). 2 Transformare. 3 Înrăutățire a unei situații Si: izmeneală (3), izmenitură (3). 4 Involuție a cuiva de la om cinstit la mișel Si: izmeneală (4), izmenitură (4). 5 Urâțire. 6 Îmbolnăvire a cuiva, care devine slab și neputincios Si: izmeneală (6), izmenitură (6). 7 Pierdere a sănătății mintale Si: izmeneală (7), izmenitură (7). 8 Prefăcătorie prin care cineva încearcă să pară ce nu este Si: izmeneală (8), izmenitură (8). 9 Fudulire. 10 Sclifosire. 11 Răsfățare.
IZMENI, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IZMENI, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ismini v vz izmeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izmeni [At: CORESI, EV. 81/38 / S și: (înv) ism~ / V: ismini / Pzi: ~nesc / E: vsl измѣнити „a schimba”] 1 vt (Înv) A da altă înfățișare. 2-3 vtr (Înv) A (se) schimba. 4-5 (Înv) vtr A (se) schimba din bine în rău. 6-7 vtr (Înv) A (se) transforma din om cinstit în mișel. 8-9 vtr (Înv) A (se) face din frumos urât. 10 vr (Înv) A se îmbolnăvi, devenind slab și neputincios. 11 vr (Înv) A-și pierde mințile. 12 vr (Fam) A se preface, dându-se drept ceea ce nu este. 13 vr (Fam) A se fuduli. 14 vr (Fam) A se sclifosi. 15 vr (Fam) A se răsfăța.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZMENI, izmenesc, vb. IV. Refl. (Familiar) 1. A se purta nenatural, afectat, a se fandosi, a se sclifosi. Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A se uita urît, a se strîmba (la cineva). Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE IZMENI mă ~esc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /<sl. izmĕniti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izmenì v. 1. a schimba în rău, a poci: după ce o izmeniră astfel ISP.; 2. a scoate, a ieși din minți: pe semne că s’a izmenit lumea ISP. [Slav. IZMĬENITI, a schimba: românește cu sensul peiorativ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izmenésc v. tr. (vsl. iz-mĭeniti, a schimba, a modifica, a altera. V. izmene, primenesc). Fam. Emoționez, zăpăcesc, prostesc: frica o izmenise de tot. V. refl. Fac mofturĭ, mă alint, mă afectez: cîntă odată și nu te maĭ izmenĭ! Mă prostesc (maĭ ales de bătrîneță): s’a izmenit săracu! V. zaharisesc, ramolesc și spancelesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izmeni (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă izmenesc, 3 sg. se izmenește, imperf. 1 sg. mă izmeneam; conj. prez. 1 sg. să mă izmenesc, 3 să se izmenească; imper. 2 sg. afirm. izmenește-te; ger. izmenindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!izmeni (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se izmenește, imperf. 3 sg. se izmenea; conj. prez. 3 să se izmenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izmeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izmenesc, imperf. 3 sg. izmenea; conj. prez. 3 sg. și pl. izmenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZMENI vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izmeni vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
izmeni, izmenesc v. r. 1. a se purta fără naturalețe; a se fandosi 2. a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
izmeni, izmenescverb
- 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. DLRLC
-
- 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: schimonosi sluți strâmba
- Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139. DLRLC
-
etimologie:
- izmĕniti „a schimba” DEX '98 DEX '09