opțiuni
  • info

12 definiții pentru izmeni ismini


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.

IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.

izmeni [At: CORESI, EV. 81/38 / S și: (înv) ism~ / V: ismini / Pzi: ~nesc / E: vsl измѣнити „a schimba”] 1 vt (Înv) A da altă înfățișare. 2-3 vtr (Înv) A (se) schimba. 4-5 (Înv) vtr A (se) schimba din bine în rău. 6-7 vtr (Înv) A (se) transforma din om cinstit în mișel. 8-9 vtr (Înv) A (se) face din frumos urât. 10 vr (Înv) A se îmbolnăvi, devenind slab și neputincios. 11 vr (Înv) A-și pierde mințile. 12 vr (Fam) A se preface, dându-se drept ceea ce nu este. 13 vr (Fam) A se fuduli. 14 vr (Fam) A se sclifosi. 15 vr (Fam) A se răsfăța.

IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Familiar) 1. A se purta nenatural, afectat, a se fandosi, a se sclifosi. Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A se uita urît, a se strîmba (la cineva). Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.

A SE IZMENÍ mă ~ésc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /<sl. izmĕniti

izmenì v. 1. a schimba în rău, a poci: după ce o izmeniră astfel ISP.; 2. a scoate, a ieși din minți: pe semne că s’a izmenit lumea ISP. [Slav. IZMĬENITI, a schimba: românește cu sensul peiorativ].

ismini v vz izmeni

izmenésc v. tr. (vsl. iz-mĭeniti, a schimba, a modifica, a altera. V. izmene, primenesc). Fam. Emoționez, zăpăcesc, prostesc: frica o izmenise de tot. V. refl. Fac mofturĭ, mă alint, mă afectez: cîntă odată și nu te maĭ izmenĭ! Mă prostesc (maĭ ales de bătrîneță): s’a izmenit săracu! V. zaharisesc, ramolesc și spancelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!izmení (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se izmenéște, imperf. 3 sg. se izmeneá; conj. prez. 3 să se izmeneáscă

izmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izmenésc, imperf. 3 sg. izmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. izmeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZMENÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.

izmeni vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

izmeni, izmenesc v. r. 1. a se purta fără naturalețe; a se fandosi 2. a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi

Intrare: izmeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izmeni
  • izmenire
  • izmenit
  • izmenitu‑
  • izmenind
  • izmenindu‑
 singular plural
  • izmenește
  • izmeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izmenesc
 (să)
  • izmenesc
  • izmeneam
  • izmenii
  • izmenisem
a II-a (tu)
  • izmenești
 (să)
  • izmenești
  • izmeneai
  • izmeniși
  • izmeniseși
a III-a (el, ea)
  • izmenește
 (să)
  • izmenească
  • izmenea
  • izmeni
  • izmenise
plural I (noi)
  • izmenim
 (să)
  • izmenim
  • izmeneam
  • izmenirăm
  • izmeniserăm
  • izmenisem
a II-a (voi)
  • izmeniți
 (să)
  • izmeniți
  • izmeneați
  • izmenirăți
  • izmeniserăți
  • izmeniseți
a III-a (ei, ele)
  • izmenesc
 (să)
  • izmenească
  • izmeneau
  • izmeniră
  • izmeniseră
ismini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izmeni ismini familiar

  • 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fandosi fasoli marghioli sclifosi attach_file un exemplu
    exemple
    • Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583.
      surse: DLRLC
  • 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: schimonosi sluți strâmba attach_file un exemplu
    exemple
    • Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.
      surse: DLRLC

etimologie: