13 definiții pentru izmeni

din care

Explicative DEX

IZMENI, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.

IZMENI, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.

izmeni [At: CORESI, EV. 81/38 / S și: (înv) ism~ / V: ismini / Pzi: ~nesc / E: vsl измѣнити „a schimba”] 1 vt (Înv) A da altă înfățișare. 2-3 vtr (Înv) A (se) schimba. 4-5 (Înv) vtr A (se) schimba din bine în rău. 6-7 vtr (Înv) A (se) transforma din om cinstit în mișel. 8-9 vtr (Înv) A (se) face din frumos urât. 10 vr (Înv) A se îmbolnăvi, devenind slab și neputincios. 11 vr (Înv) A-și pierde mințile. 12 vr (Fam) A se preface, dându-se drept ceea ce nu este. 13 vr (Fam) A se fuduli. 14 vr (Fam) A se sclifosi. 15 vr (Fam) A se răsfăța.

IZMENI, izmenesc, vb. IV. Refl. (Familiar) 1. A se purta nenatural, afectat, a se fandosi, a se sclifosi. Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A se uita urît, a se strîmba (la cineva). Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.

A SE IZMENI mă ~esc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /<sl. izmĕniti

izmenì v. 1. a schimba în rău, a poci: după ce o izmeniră astfel ISP.; 2. a scoate, a ieși din minți: pe semne că s’a izmenit lumea ISP. [Slav. IZMĬENITI, a schimba: românește cu sensul peiorativ].

ismini v vz izmeni

izmenésc v. tr. (vsl. iz-mĭeniti, a schimba, a modifica, a altera. V. izmene, primenesc). Fam. Emoționez, zăpăcesc, prostesc: frica o izmenise de tot. V. refl. Fac mofturĭ, mă alint, mă afectez: cîntă odată și nu te maĭ izmenĭ! Mă prostesc (maĭ ales de bătrîneță): s’a izmenit săracu! V. zaharisesc, ramolesc și spancelesc.

Ortografice DOOM

izmeni (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă izmenesc, 3 sg. se izmenește, imperf. 1 sg. mă izmeneam; conj. prez. 1 sg. să mă izmenesc, 3 să se izmenească; imper. 2 sg. afirm. izmenește-te; ger. izmenindu-mă

!izmeni (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se izmenește, imperf. 3 sg. se izmenea; conj. prez. 3 să se izmenească

izmeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izmenesc, imperf. 3 sg. izmenea; conj. prez. 3 sg. și pl. izmenească

Argou

izmeni, izmenesc v. r. 1. a se purta fără naturalețe; a se fandosi 2. a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi

Sinonime

IZMENI vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.

izmeni vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.

Intrare: izmeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izmeni
  • izmenire
  • izmenit
  • izmenitu‑
  • izmenind
  • izmenindu‑
singular plural
  • izmenește
  • izmeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izmenesc
(să)
  • izmenesc
  • izmeneam
  • izmenii
  • izmenisem
a II-a (tu)
  • izmenești
(să)
  • izmenești
  • izmeneai
  • izmeniși
  • izmeniseși
a III-a (el, ea)
  • izmenește
(să)
  • izmenească
  • izmenea
  • izmeni
  • izmenise
plural I (noi)
  • izmenim
(să)
  • izmenim
  • izmeneam
  • izmenirăm
  • izmeniserăm
  • izmenisem
a II-a (voi)
  • izmeniți
(să)
  • izmeniți
  • izmeneați
  • izmenirăți
  • izmeniserăți
  • izmeniseți
a III-a (ei, ele)
  • izmenesc
(să)
  • izmenească
  • izmeneau
  • izmeni
  • izmeniseră
ismini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izmeni, izmenescverb

familiar
  • 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. DLRLC
  • 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.