17 definiții pentru izmană izmeană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izma sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 317/26 / S și: (înv) ism~ / V: ~mea~ / Pl: ~mene / E: vsl измѣна] 1 (Mpl) Obiect de lenjerie bărbătească acoperind corpul de la talie la glezne Si: (reg) braci, gaci, indispensabili, (fam) nădragi. 2 (Rar; lpl) Pantaloni femeiești, purtați pe sub fustă. 3 (Fig) Bărbat. 4 (Pop; îe) A fi cu ~menele pe băț A fi foarte sărac. 5 (Pfm; îlav) ~mene pe călător În mod superficial. 6 (Îal) Cu pretenții neîntemeiate. 7 (Îal) În mod nestatornic. 8 (Pop; îe) A da ~mene pe călător A încredința ceva de preț unei persoane necinstite. 9 (Pop; îls) ~mene acre Om pipernicit. 10 (Imp; prt) Pantaloni. 11 (Pan) Lemn care leagă doi căpriori la acoperiș.

IZMÁNĂ, izmene, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, asemănător pantalonului, care acoperă corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s. f.] – Din bg. izmeni.

IZMÁNĂ, izmene, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s. f.] – Din bg. izmeni.

IZMÁNĂ ~éne f. mai ales la pl. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; indispensabili. /<bulg. izmeni

IZMEÁNĂ s. f. v. izmană.

IZMEÁNĂ s. f. v. izmană.

IZMEÁNĂ, izmene, s. f. (Și în forma izmană; mai ales la pl.) Obiect de rufărie bărbătească care se poartă sub pantaloni, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili. În cămașă și izmene, Eftimie stătea după obloane și pîndea. DUMITRIU, N. 254. Ca la armată, avea fiecare lădița lui și în ea tot avutul: o cămașă de schimb, o izmană, ciorapi sau obiele. PAS, L. I 79. Își spălară cum putură cămășile și izmenele. Le stoarseră și le întinseră în poiană, spre soarele ce apunea, CAMIL PETRESCU, O. I 619. ♦ Cracul unui astfel de veșmînt. C-o izmană trasă Cu alta sumeasă. La TDRG. – Variantă: izmană s. f.

izmene f. pl. pantaloni de pânză: ce se poartă dedesubt. [Slav. IZMĬENA, schimbare (cf. schimburi = rufe)].

izméne f. pl. (vsl. izmĭena, schimbare, adică „schimburĭ, primenelĭ” [ca și it. mutande, izmene d. mutare, a muta, a schimba]. V. izmenesc). Pantalonĭ de pînză care se poartă pe dedesupt, ca și cămașa. – Sing. izmeánă (în nord izmană, ca pomană) rar întrebuințat, cu înț. de „crac de izmene”. V. nădragĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izmánă s. f., g.-d. art. izménei, pl. izméne

izméne s. f. pl. (sg. izmánă, g.-d. art. izménei)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZMÉNE s. pl. v. indispensabili.

IZMENE s. pl. indispensabili (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

izmánă (izméne), s. f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. Sl. izmĕna „schimb” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. Cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăți; refl., a face nazuri, a se răsfăța), din sl. izmĕniti „a schimba”; izmeneală (var. înv. izmenitură), s. f. (moft, afectare).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit.

Intrare: izmană
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izma
  • izmana
plural
  • izmene
  • izmenele
genitiv-dativ singular
  • izmene
  • izmenei
plural
  • izmene
  • izmenelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izmea
  • izmeana
plural
  • izmene
  • izmenele
genitiv-dativ singular
  • izmene
  • izmenei
plural
  • izmene
  • izmenelor
vocativ singular
plural

izmană izmeană

  • 1. mai ales la plural Obiect de lenjerie bărbătească, asemănător pantalonului, care acoperă corpul de la talie în jos.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: gaci indispensabili nădrag 3 exemple
    exemple
    • În cămașă și izmene, Eftimie stătea după obloane și pîndea. DUMITRIU, N. 254.
      surse: DLRLC
    • Ca la armată, avea fiecare lădița lui și în ea tot avutul: o cămașă de schimb, o izmană, ciorapi sau obiele. PAS, L. I 79.
      surse: DLRLC
    • Își spălară cum putură cămășile și izmenele. Le stoarseră și le întinseră în poiană, spre soarele ce apunea, CAMIL PETRESCU, O. I 619.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cracul unui astfel de veșmânt.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • C-o izmană trasă Cu alta sumeasă. La TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: