18 definiții pentru izlaz islaz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izlaz sn [At: LB / Pl: ~uri / E: bg излаз „ieșire”] 1 Câmp necultivat. 2 Câmp folosit ca pășune. 3 (Șîs ~ comunal) Pășune comună a satului. 4 (Pop; d. vite; îlav) În ~ În libertate. 5-6 (Pop; d. oameni; îe) A-și trece viața în ~ A-și pierde vremea (huzurind).

IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.

IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.

IZLÁZ, izlazuri, s. n. (Și în forma islaz) Imaș. Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi, albă ce-i Joiana! COȘBUC, P. I 95. Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578. – Variantă: isláz s. n.

IZLÁZ ~uri n. Loc necultivat, acoperit cu iarbă și destinat păscutului vitelor; imaș; pășune. /<bulg. izlaz

izláz și isláz n., pl. urĭ (vsl. sîrb. izlaz, ĭeșire, d. izlaziti, a ĭeși, adică „la păscut”. V. iaz). Munt. Imaș, loc de păscut, păscătoare.

ISLÁZ s. n. v. izlaz.

islaz n. loc de pășune al unei comune. [Slav. IZLAZŬ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izláz s. n., pl. izlázuri

izláz s. n., pl. izlázuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZLAZ s. imaș, pășune, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, suhăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISLAZ, com. în jud. Teleorman, pe Dunăre; 6.559 loc. (1998). Constr. de mori pentru măcinat cereale. Panificație. Centru viticol. Bisericile Sf. Trei Ierarhi (1848) și Sf. Nicolae (1848), în satele Islaz și Moldoveni. Satul Islaz apare menționat documentar în 1567. La 9/21 iun. 1848 a avut loc aici o mare adunare populară, în fața căreia s-a expus programul revoluționar, cunoscut sub numele de Proclamația de la Islaz; evenimentul marchează începutul Revoluției de la 1848 din Țara Românească.

PROCLAMAȚIA DE LA ISLAZ, denumirea sub care este cunoscut programul Revoluției de la 1848, din Țara Românească, elaborat de I. Heliade-Rădulescu din însărcinarea Comitetului revoluționar. Aprobarea ei de către Adunarea populară de la Islaz (9/21 iun. 1848) marchează începutul Revoluției.

Intrare: izlaz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izlaz
  • izlazul
  • izlazu‑
plural
  • izlazuri
  • izlazurile
genitiv-dativ singular
  • izlaz
  • izlazului
plural
  • izlazuri
  • izlazurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • islaz
  • islazul
  • islazu‑
plural
  • islazuri
  • islazurile
genitiv-dativ singular
  • islaz
  • islazului
plural
  • islazuri
  • islazurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izlaz islaz

  • 1. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imaș pășune 2 exemple
    exemple
    • Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi, albă ce-i Joiana! COȘBUC, P. I 95.
      surse: DLRLC
    • Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578.
      surse: DLRLC

etimologie: