2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izinire sf [At: MDA ms / V: izân~ / Pl: ~ri / E: izini] (Reg) 1 Slăbire din cauza traiului prost Si: izineală (1). 2 Închircire. 3 Schimonosire. 4 Degenerare. 5 Neîngrijire a cuiva sau a ceva Si: izineală (5). 6 Murdărire extremă a rufelor Si: izineală (6). 7 Îmbâcsire de murdărie a rufelor din cauza spălării cu apă rece (în amestec cu alte rufe și mai murdare) Si: izineală (7).

izini [At: ARH. OLT. VI, 108 / V: izâni / Pzi: ~nesc / E: izină] (Reg) 1 vi A slăbi din cauza traiului prost. 2 vr A se închirci. 3 vr A se schimonosi. 4 vi A degenera. 5 vi A nu avea grijă de cineva sau de ceva. 6-7 vtr (D. rufe) A (se) murdări foarte rău. 8-9 vtr (D. rufe) A (se) îmbâcsi de murdărie din cauza spălării cu apă rece (în amestec cu alte rufe mai murdare).

IZINÍ, izinesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. (Despre rufe) A spăla prost, de mîntuială; a băga în boală. 2. Refl. A nu se dezvolta normal; a se pipernici, a se închirci.

izinésc v. tr. (d. izină saŭ sîrb. zijániti, bg. zĭanosam, sufer pagubă. V. izină). Munt. Olt. Port o rufă prea mult și o murdăresc așa în cît nu maĭ ĭese la spălat. V. refl. Mă murdăresc așa în cît să nu maĭ ĭes la spălat. Fig. Mă închircesc, mă pipernicesc (de boală, de traĭ răŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iziní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinésc, imperf. 3 sg. izineá; conj. prez. 3 să izineáscă

iziní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinésc, imperf. 3 sg. izineá; conj. prez. 3 sg. și pl. izineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZINÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

izini vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

IZINÍ, izinésc, vb. IV. 1. Intranz. A slăbi, a se ogârji, a zălezi. 2. Tranz. și refl. A (se) murdări. (cf. izină)

Intrare: izinire
izinire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izinire
  • izinirea
plural
  • iziniri
  • izinirile
genitiv-dativ singular
  • iziniri
  • izinirii
plural
  • iziniri
  • izinirilor
vocativ singular
plural
izânire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: izini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izini
  • izinire
  • izinit
  • izinitu‑
  • izinind
  • izinindu‑
singular plural
  • izinește
  • iziniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izinesc
(să)
  • izinesc
  • izineam
  • izinii
  • izinisem
a II-a (tu)
  • izinești
(să)
  • izinești
  • izineai
  • iziniși
  • iziniseși
a III-a (el, ea)
  • izinește
(să)
  • izinească
  • izinea
  • izini
  • izinise
plural I (noi)
  • izinim
(să)
  • izinim
  • izineam
  • izinirăm
  • iziniserăm
  • izinisem
a II-a (voi)
  • iziniți
(să)
  • iziniți
  • izineați
  • izinirăți
  • iziniserăți
  • iziniseți
a III-a (ei, ele)
  • izinesc
(să)
  • izinească
  • izineau
  • izini
  • iziniseră
izâni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izini izâni izânire regional

etimologie: