16 definiții pentru izbă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță din bârne specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.

izbă2 sf [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / Pl: ~be / E: rs изба] 1-2 Căsuță (de lemn) specifică satelor rusești.

izbă1 sf [At: SEVASTOS, ap. TDRG / Pl: ~be / E: izbi] (Îvp) 1 Izbitură. 2 Trântă.

ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.

ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) a țăranilor ruși.

ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba].

ÍZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus. izba)

ÍZBĂ ~e f. (în Rusia) Casă țărănească din bârne. /<rus. izba

izbă f. lovitură: (mistrețului) o izbă în pământ [V. izbì].

izbáĭ n., pl. urĭ (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuĭva: ĭ-a tras un izbaĭ. – În nord și izbă, pl. e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbă s. f., g.-d. art. izbei; pl. izbe

izbă s. f., g.-d. art. izbei; pl. izbe

ízbă s. f., g.-d. art. ízbei; pl. ízbe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ízbă2 s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă.

Intrare: izbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbă
  • izba
plural
  • izbe
  • izbele
genitiv-dativ singular
  • izbe
  • izbei
plural
  • izbe
  • izbelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbă, izbesubstantiv feminin

  • 1. Căsuță din bârne specifică unor sate rusești. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.