15 definiții pentru izbă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbă2 sf [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / Pl: ~be / E: rs изба] 1-2 Căsuță (de lemn) specifică satelor rusești.

izbă1 sf [At: SEVASTOS, ap. TDRG / Pl: ~be / E: izbi] (Îvp) 1 Izbitură. 2 Trântă.

ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță din bârne specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.

ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.

ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) a țăranilor ruși.

ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba].

ÍZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus. izba)

ÍZBĂ ~e f. (în Rusia) Casă țărănească din bârne. /<rus. izba

izbă f. lovitură: (mistrețului) o izbă în pământ [V. izbì].

izbáĭ n., pl. urĭ (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuĭva: ĭ-a tras un izbaĭ. – În nord și izbă, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ízbă s. f., g.-d. art. ízbei; pl. ízbe

ízbă s. f., g.-d. art. ízbei; pl. ízbe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ízbă2 s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă.

Intrare: izbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbă
  • izba
plural
  • izbe
  • izbele
genitiv-dativ singular
  • izbe
  • izbei
plural
  • izbe
  • izbelor
vocativ singular
plural

izbă

  • 1. Căsuță din bârne specifică unor sate rusești.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: