ivire sf [At: COD. VOR 160/8 / V: (reg) ighire, (înv) iuvire / Pl: ~ri / E: ivi] 1 Scoatere la lumină Si: ivit¹ (1). 2 Punere în evidență Si: ivit¹ (2). 3 Aducere la cunoștință Si: ivit¹ (3). 4 Demonstrare. 5 Apariție bruscă Si: ivit¹ (5). 6 Apariție a cuiva dintr-o ascunzătoare Si: ivit¹ (6). 7 Deconspirare a ceva tăinuit Si: ivit¹ (7). 8 Manifestare. 9 (Înv; îlav) În ~ În văzul tuturor Si: ostentativ.

IVIRE s. f. Faptul de a se ivi; ieșire la iveală, apariție. La plăcuta sa ivire Ies albinele cu miere. ALECSANDRI, O. 229. De la ivirea broșurii d-lui Dăscălescu, au trecut vro șase luni. RUSSO, O. 84.

ivire f. acțiunea de a se ivi, aparițiune: la a mea ivire poporul să m’aclame AL.

IVI, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-odată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.

ighire sf vz ivire

imvi v vz ivi

iuvi v vz ivi corectat(ă)

iuvire sf vz ivire

ivi [At: COD. VOR. 77/12 / V: (reg) imvi, (înv) iuvi / Pzi: ivesc / E: vsl ꙗвити] 1 vt (Înv) A scoate ceva la lumină. 2 vt (Înv) A pune ceva în evidență. 3 vt (Înv) A aduce ceva la cunoștința cuiva. 4 vt (Înv) A demonstra ceva. 5 vr A se arăta brusc. 6 vr A se arăta dintr-o ascunzătoare. 7 vr (Înv) A se da de gol. 8 vr A se manifesta. 9 vr (Îvr; îlv) A se ~ la cineva A se duce. 10 vr (Îvr; îal) A se prezenta. 11 vr (Înv; îe) A se ~ pre sine A se declara. 12 vr (Îe) A se ~ între obraze A se vedea la față.

IVI, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.

IVI, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta (pe neașteptate sau ieșind dintr-un loc ascuns), a apărea (dintr-o dată sau întîia oară), a ieși în văzul tuturor. Stoluri de rațe se iveau în văzduh, ca niște ciocane de lemn aruncate-n sus. ARGHEZI, P. T. 160. E duminică. Din vale Se ivesc răzleți flăcăi. COȘBUC, P. I 263. Începea a se ivi soarele dintre nori. CREANGĂ, A. 34. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea pe după gît. EMINESCU, O. I 55. ♦ Tranz. (Învechit) A arăta. Fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii. EMINESCU, N. 51.

A SE IVI mă ivesc intranz. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se isca. /<sl. javiti

ivì v. 1. a ieși la lumină, a apare; 2. a scoate la iveală, a arăta: fetele tinere ivesc fețele rumene EM. [Slav. ĬAVITI, a arăta].

ĭuvésc, V. ivesc.

ivésc (mă) v. refl. (vsl. ĭaviti, a arăta. V. privesc, aĭevea). Mă arăt, apar, încep a mă vedea: luna se ivi dintre brazĭ. – Maĭ vechĭ și a se ĭuvi.

ivire s. f., g.-d. art. ivirii

ivire s. f., g.-d. art. ivirii

ivire s. f., g.-d. art. ivirii

ivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ivesc, 3 sg. se ivește, imperf. 1 sg. mă iveam; conj. prez. 1 sg. să mă ivesc, 3 să se ivească; imper. 2 sg. afirm. ivește-te; ger. ivindu-mă

!ivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ivește, imperf. 3 sg. se ivea; conj. prez. 3 să se ivească

ivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ivesc, imperf. 3 sg. ivea; conj. prez. 3 sg. și pl. ivească

IVIRE s. 1. v. apariție. 2. apariție, (fig.) geneză, încolțire, înfiripare, naștere. (Istoria ~ unei idei mărețe.)

IVIRE s. 1. apariție, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. apariție, (fig.) geneză, încolțire, înfiripare, naștere. (Istoria ~ unei idei mărețe.)

IVI vb. 1. v. apărea. 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a apărea, a se arăta, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet s-a ~ pe fața lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia se ~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, a se arăta, a ieși. (S-a ~ iarba.) 7. v. răsări. 8. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Se ~ zorile.) 9. v. face. 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a apărea, a se declara. (S-a ~ o epidemie.)

IVI vb. 1. a apărea, a se arăta, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu se ~ cu săptămînile pe stradă.) 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ și el.) 3. a apărea, a se arăta, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (S-a ~ la proces.) 4. a apărea, a se arăta, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zîmbet s-a ~ pe fața lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia se ~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, a se arăta, a ieși. (S-a ~ iarba.) 7. a apărea, a se arăta, a răsări, a se ridica. (S-a ~ luna.) 8. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Se ~ zorile.) 9. a se face, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cînd se ~ seara, pleacă.) 10. a apărea, a se isca, a începe, a se porni, a se produce, a se stîrni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.) 11. a apărea, a interveni, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (A ~ o schimbare.) 12. a apărea, a se declara. (S-a ~ o epidemie.)^[1]

A se ivi ≠ a pieri

A (se) ivi ≠ a dispărea

ivi (ivesc, ivit), vb. – 1. (Înv.) A arăta, a demonstra. – 2. (Refl.) A se arăta, a apărea, a ieși la iveală. – Megl. iavés. Sl. javiti (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 152; Tiktin; DAR), cf. aieve. – Der. iveală, s. f. (apariție; prezență).