2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ĭus m., pl. ĭușĭ, ca cele-lalte litere, saŭ (ca’n Arh. 1938, 385) n., pl. ĭusurĭ. Numele a doŭă litere din alfabetu cirilic: ĭusu, mare, ca’n monka, muncă, și ĭusu mic, ca’n grenda, grindă (V. § 62).

iuș2 sn [At: (a. 1782) VAIDA / Pl: ~uri / E: mg ius] (Trs; mgî) Drept de moștenire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ius (literă chirilică) s. n., pl. iusuri

ius (literă chirilică) s. n., pl. iusuri

ius s. n., pl. iusuri[1]

  1. A treizeci și opta literă a alfabetului chirilic. — tavi

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iuș, iușuri, s.n. (reg.) Drept (de moștenire).

Intrare: ius
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ius
  • iusul
  • iusu‑
plural
  • iusuri
  • iusurile
genitiv-dativ singular
  • ius
  • iusului
plural
  • iusuri
  • iusurilor
vocativ singular
plural
Intrare: iuș
iuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)