2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

ĭus m., pl. ĭușĭ, ca cele-lalte litere, saŭ (ca’n Arh. 1938, 385) n., pl. ĭusurĭ. Numele a doŭă litere din alfabetu cirilic: ĭusu, mare, ca’n monka, muncă, și ĭusu mic, ca’n grenda, grindă (V. § 62).

iuș2 sn [At: (a. 1782) VAIDA / Pl: ~uri / E: mg ius] (Trs; mgî) Drept de moștenire.

Ortografice DOOM

ius (literă chirilică) s. n., pl. iusuri

ius (literă chirilică) s. n., pl. iusuri

ius s. n., pl. iusuri[1]

  1. A treizeci și opta literă a alfabetului chirilic. — tavi

Arhaisme și regionalisme

iuș, iușuri, s.n. (reg.) Drept (de moștenire).

iuș, iușuri, s.n. (reg., înv.) 1. Avere. 2. Drept de moștenire: „Dăm această carte iuș astei beserici...” (Socolan, 2005: 186; doc. din 1814). – Din magh. ius (MDA).

Intrare: ius
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ius
  • iusul
  • iusu‑
plural
  • iusuri
  • iusurile
genitiv-dativ singular
  • ius
  • iusului
plural
  • iusuri
  • iusurilor
vocativ singular
plural
Intrare: iuș
iuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „ius” (13 clipuri)
Clipul 1 / 13