4 definiții pentru ius

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ĭus m., pl. ĭușĭ, ca cele-lalte litere, saŭ (ca’n Arh. 1938, 385) n., pl. ĭusurĭ. Numele a doŭă litere din alfabetu cirilic: ĭusu, mare, ca’n monka, muncă, și ĭusu mic, ca’n grenda, grindă (V. § 62).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ius (literă chirilică) s. n., pl. iusuri

ius (literă chirilică) s. n., pl. iusuri

ius s. n., pl. iusuri[1]

  1. A treizeci și opta literă a alfabetului chirilic. — tavi
Intrare: ius
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ius
  • iusul
  • iusu‑
plural
  • iusuri
  • iusurile
genitiv-dativ singular
  • ius
  • iusului
plural
  • iusuri
  • iusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)