17 definiții pentru iuncher iuncăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iuncher sm [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: ~căr / Pl: ~i / E: rs юнкер, ger Junker] 1 (Mil; înv) Elev al unei școli militare Si: cadet. 2 Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană.

IÚNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [Var.: iúncăr s. m.] – Din rus. ĭunker, germ. Junker.

IÚNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [Var.: iúncăr s. m.] – Din rus. ĩunker, germ. Junker.

IÚNCHER, iuncheri, s. m. (Și în forma iuncăr, răspîndit mai ales în fosta Austro-Ungarie, în Germania și în Rusia țaristă) Cadet. În casa Pătrăcesei ședea un tinerel, un iuncher. SADOVEANU, P. 105. Călcau semeți iuncări cu prea sclipitoare fireturi la epoleți. C. PETRESCU, A. R. 7. – Variantă: iúncăr s. m.

IÚNCHER s.m. 1. (În trecut în unele armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Membru al clasei moșierilor germani. [< rus. junker, germ. Junker].

IÚNCHER s. m. 1. (în trecut, în unele armate) elev al unei școli militare; cadet. 2. membru al clasei moșierilor germani. (< rus. junker, germ. Junker)

ĭúncher m. (rus. ĭúnker, d. germ. junker, tînăr nobil, d. jung, tînăr, și herr, domn, nobil). Tînăr nobil care (pînă pin timpu luĭ Cuza) îșĭ făcea stagiu de soldat în ainte de a deveni ofițer. – Și ĭúncăr (după germ.). V. cadet.

IÚNCĂR s. m. v. iuncher.

iuncăr m. cadet (în vechia terminologie militară). [Nemț. JUNKER].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iúncher s. m., pl. iúncheri

iúncher s. m., pl. iúncheri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IÚNCHER s. (MIL.) cadet. (~ul se pregătea spre a deveni ofițer.)

IUNCHER s. (MIL.) cadet. (~ se pregătea spre a deveni ofițer.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iúncăr (iúncări), s. m. – Cadet. Germ. Junker, prin intermediul rus. junker. Sec. XIX, înv.

Intrare: iuncher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuncher
  • iuncherul
  • iuncheru‑
plural
  • iuncheri
  • iuncherii
genitiv-dativ singular
  • iuncher
  • iuncherului
plural
  • iuncheri
  • iuncherilor
vocativ singular
  • iuncherule
  • iunchere
plural
  • iuncherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuncăr
  • iuncărul
  • iuncăru‑
plural
  • iuncări
  • iuncării
genitiv-dativ singular
  • iuncăr
  • iuncărului
plural
  • iuncări
  • iuncărilor
vocativ singular
  • iuncărule
  • iuncăre
plural
  • iuncărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iuncher iuncăr

  • 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cadet 2 exemple
    exemple
    • În casa Pătrăcesei ședea un tinerel, un iuncher. SADOVEANU, P. 105.
      surse: DLRLC
    • Călcau semeți iuncări cu prea sclipitoare fireturi la epoleți. C. PETRESCU, A. R. 7.
      surse: DLRLC
  • 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: