2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iugoslav, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 395 / Pl: ~i, ~e / E: drr Iugoslavia] 1 a (Înv) Slav din sud. 2-3 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația Iugoslaviei. 4-5 smf, a (Persoană) originară din Iugoslavia. 6-7 a Care aparținea (Iugoslaviei sau) locuitorilor ei. 8-9 a Care se referă (la Iugoslavia sau) la locuitorii ei.

IUGOSLÁV, -Ă, iugoslavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația fostei Iugoslavii. 2. Adj. Care aparține fostei Iugoslavii sau iugoslavilor (1), privitor la Iugoslavia ori la iugoslavi. – Din Iugoslavia (n. pr.) (derivat regresiv). – Din fr. yougoslave.

IUGOSLÁV, -Ă, iugoslavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populațiile Iugoslaviei. 2. Adj. Care aparținea Iugoslaviei sau locuitorilor ei, privitor la Iugoslavia sau la locuitorii ei. – Din Iugoslavia (n. pr.) (derivat regresiv). Cf. fr. yougoslave.

IUGOSLÁV2, -Ă, iugoslavi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populațiile de bază ale Iugoslaviei sau este originară din Iugoslavia.

IUGOSLÁV1, -Ă, iugoslavi, -e, adj. Din Iugoslavia; propriu Iugoslaviei sau locuitorilor ei.

IUGOSLÁV1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Iugoslaviei sau populației ei; din Iugoslavia. /<fr. yougoslave

IUGOSLÁV2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iugoslaviei sau este originară din Iugoslavia. /<fr. yougoslave

Iugo-Slavi m. pl. nume colectiv al Sârbilor, Croaților și Slovenilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!iugosláv (-gos-lav/-go-slav) adj. m., s. m., pl. iugoslávi; f. iugoslávă, pl. iugosláve

iugosláv s. m., adj. m. (sil. mf. -slav), pl. iugoslávi; f. sg. iugoslávă, g.-d. art. iugoslávei, pl. iugosláve

Intrare: iugoslav (adj.)
iugoslav1 (adj.) adjectiv
  • silabație: iu-gos-lav, iu-go-slav
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iugoslav
  • iugoslavul
  • iugoslavu‑
  • iugosla
  • iugoslava
plural
  • iugoslavi
  • iugoslavii
  • iugoslave
  • iugoslavele
genitiv-dativ singular
  • iugoslav
  • iugoslavului
  • iugoslave
  • iugoslavei
plural
  • iugoslavi
  • iugoslavilor
  • iugoslave
  • iugoslavelor
vocativ singular
plural
Intrare: iugoslav (s.m.)
  • silabație: iu-gos-lav, iu-go-slav
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iugoslav
  • iugoslavul
  • iugoslavu‑
plural
  • iugoslavi
  • iugoslavii
genitiv-dativ singular
  • iugoslav
  • iugoslavului
plural
  • iugoslavi
  • iugoslavilor
vocativ singular
  • iugoslavule
  • iugoslave
plural
  • iugoslavilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iugoslav (adj.)

  • 1. Care aparține fostei Iugoslavii sau iugoslavilor (1.), privitor la Iugoslavia ori la iugoslavi.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

iugoslav, -ă (persoană) iugoslav iugoslavă

  • 1. Persoană care făcea parte din populația fostei Iugoslavii.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: