iuft sn [At: CREANGĂ, A. 103 / V: iuht / Pl: ~uri / E: rs юфть] 1 Piele groasă de bovină tăbăcită vegetal cu coajă de stejar și de mesteacăn și impermeabilizată cu ulei de mesteacăn, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. 2 (Înv; îe) A rămâne ~ de parale A nu mai avea nici un ban.

IUFT s. n. Piele groasă (de vițel, de bou sau de bivol) tăbăcită și impregnată cu ulei de mesteacăn (ceea ce îi dă un miros caracteristic). Trăsura se înfundă în ploaia zbătută de vînt, legănîndu-se în arcuri... În coșul de piele cu miros de iuft, picăturile bombăneau. C. PETRESCU, R. DR. 206. Aproape de crăciun, Pavel făcu o păreche de ciubote de iuft vărului mieu. CREANGĂ, A. 103. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi și cu lucratul lor, prefăcîndu-le în iuft. I. IONESCU, M. 701.

IUFT n. Piele groasă tăbăcită de bovine, din care se fac fețe de încălțăminte. [Monosilabic] /rus. juft

iuft n. piele groasă rusească (de bou și de bivol): ciubote de iuft CR. ║ adv. lipsit, sărăcuț: rămânem iuft de parale PANN [Rus. ĬUFTŬ].

ĭuft n., pl. urĭ (rus. ĭuftĭ și ĭuhtĭ, d. turc. čift, čüft, dial. ĭuft, păreche, fiind-că peile de ĭuft se vindeaŭ păreche, ĭar acesta d. pers. ğuft, ğift, păreche. D. rus. vine pol. jucht, juchta, germ. jucht, juchten și -ften și ol. jucht, jugt. [Bern. 1, 156]. V. ciflic). Un fel de pele rusească tăbăcită cu dohot: cizme de ĭuft. V. teletin.

iuht sn vz iuft

iuft s. n.

iuft s. n.

iuft s. n.

iuft (-turi), s. n. – Piele groasă de bovine întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. Rus. juft (Cihac, II, 152; Tiktin; DAR), cf. pol. jucht.

IUFT s. (înv. și reg.) teletin. (Cizme de ~.)

IUFT s. (înv. și reg.) teletin. (Cizme de ~.)