iudaic, ~ă a [At: DA / V: (înv) ju~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr judaïque, lat judaicus] 1-2 Care aparține (Iudeei sau) populației ei. 3-4 Care se referă (la Iudeea sau) la populația ei.

IUDÁIC, -Ă adj. Care ține de iudaism, propriu iudaismului. [Pron. -da-ic. / < lat. iudaicus, cf. fr. judaïque].

IUDÁIC, -Ă adj. referitor la iudaism, propriu iudeilor. (< fr. judaïque, lat. iudaicus)

IUDÁIC ~că (~ci, ~ce) Care aparținea Iudeii sau populației ei; din Iudeea. /<fr. judaïque, lat. iudaicus

*ĭudáic și judaic, -ă adj. (lat. judaicus, d. Judaeus, Jidan). Jidănesc, ebraic, ovreĭesc. Interpretare ĭudaică, care se ține meschin de literă, neglijînd spiritu, cum făceau fariseiĭ. Dobîndă ĭudaică, aceĭa care-țĭ ĭa și cenușa din vatră saŭ chear pelea.

judaic, ~ă a vz iudaic

judaic a. privitor la Evrei.

iudáic adj. m., pl. iudáici; f. iudáică, pl. iudáice

iudáic adj. m. (sil. iu-), pl. iudáici; f. sg. iudáică, pl. iudáice

IUDÁIC adj., s. v. mozaic.