5 definiții pentru iubițică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iubiți sf [At: BARONZI, L. / Pl: ~ele / E: iubit2 + -ică] (Șhp) 1-4 Iubită2 (6-7) (mică).

IUBIȚÉL, -ÍCĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). – Iubit2 + suf. -el.

IUBIȚÉL, -ÍCĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). – Iubit2 + suf. -el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iubițícă (fam.) s. f., g.-d. art. iubițélei; pl. iubițéle, art. iubițélele

iubițícă s. f., g.-d. art. iubițélei; pl. iubițéle

Intrare: iubițică
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubiți
  • iubițica
plural
  • iubițele
  • iubițelele
genitiv-dativ singular
  • iubițele
  • iubițelei
plural
  • iubițele
  • iubițelelor
vocativ singular
  • iubiți
  • iubițico
plural
  • iubițelelor

iubițel, -ică iubițică

  • 1. familiar Diminutiv al lui iubit, -ă (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Iubițele, drăguțul mieu! de-ai ști tu cît de greu mi-i mie aici, poate tot mi-ai face măcar o plăcere. SBIERA, P. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: