8 definiții pentru itros itru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

itros sm [At: DOSOFTEI, V. S. 14/2 / V: itru / Pl: ? / E: nct] (Îvp) Utrenie.

ITROS s.n. (Mold.) Utrenie. Veri la vecernie, veri la.itros, veri la ceasuri. ȘAPTE TAINE. Lovi în toaca itrosului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ngr. órthros, sl. utro.

itrós n., pl. oase (cp. cu ngr. órthros, auroră, utrenie, infl. poate de sîrb. jutros, azĭ dimineață). Vechĭ. Azĭ rar în nord. Utrenie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ítros s. m. – Utrenie. Gr. ὄρθρος „utrenie”, probabil încrucișat cu sl. (j)utro „dimineață”, cf. utrenie (Tiktin; DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ítros s.m. sg. (înv.) slujbă religioasă oficiată dimineața devreme, înaintea liturghiei; utrenie, mânecare.

ítros, s.m. – (bis.) Utrenie, mânecare, care premerg liturghiei (Bud, 1908). Slujba care se face dimineața: „Să fii gazdă veselos, / Să poți merge la itros” (Bârlea, 1924, I: 132). „Slujbe sfinte și itroase, / La zile mari și frumoase” (Bilțiu, 1996: 146). – Et. nec. (MDA); din gr. órthros „auroră, utrenie”, probabil contaminat cu sl. (j)utros „azi-dimineață” (Scriban; Tiktin, DA, cf. DER).

ítros, s.m. – (rel.) Utrenie, mânecare, care premerg liturghiei (Bud 1908). Slujba care se face dimineața: „Să fii gazdă veselor, / Să poți merge la itros” (Bârlea 1924 I: 132). „Slujbe sfinte și itroase, / La zile mari și frumoase” (Bilțiu 1996: 146). – Din gr. utros „utrenie”, probabil contaminat cu sl. (j)utros „dimineață” (DER).

Intrare: itros
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • itros
  • itrosul
  • itrosu‑
plural
  • itroși
  • itroșii
genitiv-dativ singular
  • itros
  • itrosului
plural
  • itroși
  • itroșilor
vocativ singular
plural
itru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)