itros sm [At: DOSOFTEI, V. S. 14/2 / V: itru / Pl: ? / E: nct] (Îvp) Utrenie.

ITROS s.n. (Mold.) Utrenie. Veri la vecernie, veri la.itros, veri la ceasuri. ȘAPTE TAINE. Lovi în toaca itrosului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ngr. órthros, sl. utro.

itrós n., pl. oase (cp. cu ngr. órthros, auroră, utrenie, infl. poate de sîrb. jutros, azĭ dimineață). Vechĭ. Azĭ rar în nord. Utrenie.

itru sms vz itros

itros s. m. – Utrenie. Gr. ὄρθρος „utrenie”, probabil încrucișat cu sl. (j)utro „dimineață”, cf. utrenie (Tiktin; DAR).

itros s.m. sg. (înv.) slujbă religioasă oficiată dimineața devreme, înaintea liturghiei; utrenie, mânecare.

itros, s.m. – (bis.) Utrenie, mânecare, care premerg liturghiei (Bud, 1908). Slujba care se face dimineața: „Să fii gazdă veselos, / Să poți merge la itros” (Bârlea, 1924, I: 132). „Slujbe sfinte și itroase, / La zile mari și frumoase” (Bilțiu, 1996: 146). – Et. nec. (MDA); din gr. órthros „auroră, utrenie”, probabil contaminat cu sl. (j)utros „azi-dimineață” (Scriban; Tiktin, DA, cf. DER).

itros, s.m. – (rel.) Utrenie, mânecare, care premerg liturghiei (Bud 1908). Slujba care se face dimineața: „Să fii gazdă veselor, / Să poți merge la itros” (Bârlea 1924 I: 132). „Slujbe sfinte și itroase, / La zile mari și frumoase” (Bilțiu 1996: 146). – Din gr. utros „utrenie”, probabil contaminat cu sl. (j)utros „dimineață” (DER).