itros, s.m. – (rel.) Utrenie, mânecare, care premerg liturghiei (Bud 1908). Slujba care se face dimineața: „Să fii gazdă veselor, / Să poți merge la itros” (Bârlea 1924 I: 132). „Slujbe sfinte și itroase, / La zile mari și frumoase” (Bilțiu 1996: 146). – Din gr. utros „utrenie”, probabil contaminat cu sl. (j)utros „dimineață” (DER).