opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

istoriere sf vz historiere

ISTORIERE s.f. v. historiere.

historia vt [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: fr historier, it istoriare] (Liv) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc.

historiere sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: historia] (Liv) Ornare cu figurine cu caracter istoric Si: historiat1.

istoria v vz historia

HISTORIA vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentînd legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p. i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

HISTORIERE s.f. (Liv.) Acțiunea de a historia și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-, var. istoriere s.f. / < historia].

ISTORIA vb. I. v. historia.

HISTORIA vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

historia vb., ind. prez. 3 sg. historiază

Intrare: historia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • historia
  • historiere
  • historiat
  • historiatu‑
  • historiind
  • historiindu‑
 singular plural
  • historiază
  • historiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • historiez
 (să)
  • historiez
  • historiam
  • historiai
  • historiasem
a II-a (tu)
  • historiezi
 (să)
  • historiezi
  • historiai
  • historiași
  • historiaseși
a III-a (el, ea)
  • historiază
 (să)
  • historieze
  • historia
  • historie
  • historiase
plural I (noi)
  • historiem
 (să)
  • historiem
  • historiam
  • historiarăm
  • historiaserăm
  • historiasem
a II-a (voi)
  • historiați
 (să)
  • historiați
  • historiați
  • historiarăți
  • historiaserăți
  • historiaseți
a III-a (ei, ele)
  • historiază
 (să)
  • historieze
  • historiau
  • historiară
  • historiaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istoria
  • istoriere
  • istoriat
  • istoriatu‑
  • istoriind
  • istoriindu‑
 singular plural
  • istoriază
  • istoriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istoriez
 (să)
  • istoriez
  • istoriam
  • istoriai
  • istoriasem
a II-a (tu)
  • istoriezi
 (să)
  • istoriezi
  • istoriai
  • istoriași
  • istoriaseși
a III-a (el, ea)
  • istoriază
 (să)
  • istorieze
  • istoria
  • istorie
  • istoriase
plural I (noi)
  • istoriem
 (să)
  • istoriem
  • istoriam
  • istoriarăm
  • istoriaserăm
  • istoriasem
a II-a (voi)
  • istoriați
 (să)
  • istoriați
  • istoriați
  • istoriarăți
  • istoriaserăți
  • istoriaseți
a III-a (ei, ele)
  • istoriază
 (să)
  • istorieze
  • istoriau
  • istoriară
  • istoriaseră
Intrare: historiere
historiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • historiere
  • historierea
plural
  • historieri
  • historierile
genitiv-dativ singular
  • historieri
  • historierii
plural
  • historieri
  • historierilor
vocativ singular —
plural —
istoriere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istoriere
  • istorierea
plural
  • istorieri
  • istorierile
genitiv-dativ singular
  • istorieri
  • istorierii
plural
  • istorieri
  • istorierilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

historia, historiezverb

  • 1. livresc A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. DN
etimologie:

historiere, historierisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a historia și rezultatul ei. DN
etimologie:
  • historia DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.