2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isteric, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, V. 45 / V: hi~ I Pl: ~ici, ~ice / E: fr hystérique] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de isterie. 3-4 av, a (Într-un mod) asemănător cu manifestările isteriei Si: (înv) istericos (1-2).

ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.

ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.[1]

  1. Var. histeric LauraGellner

ISTÉRIC, -Ă, isterici, -e, adj. Care suferă de isterie, care prezintă manifestările isteriei. Fiecare mișcare, fiecare zgomot o face să tremure ca varga, să plîngă cu un plîns isteric. GHEREA, ST. CR. I 354. ◊ (Adverbial) Unii țipau, alții plîngeau isteric. CONTEMPORANUL, VII 391. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de isterie.

ISTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de isterie. [Var. histeric, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. hystérique, it. isterico].

ISTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de isterie. (< fr. hystérique, it. isterico)

ISTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care suferă de isterie; bolnav de isterie. 2) (despre persoane) Care manifestă isterie. 3) Care se caracterizează prin isterie. Râs ~. /<fr. hystérique, lat. hystericus[1]

  1. Var. histeric LauraGellner

*istéric, -ă adj. (vgr. ῾ysterikós, d. ῾ystéra, mitră [lat. úterus]). Med. Care e cuprins de isterie: o femeĭe isterică, un om isteric. Relativ la isterie: sufocațiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femeĭe cuprinsă de isterie. – istericale f. pl. (ngr. ῾ysteriká, n. pl. Cp. cu zaharicale). Fam. Isterie: aŭ apucat-o istericalele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istéric adj. m., s. m., pl. istérici; adj. f., s. f. istérică, pl. istérice

istéric adj. m., s. m., pl. istérici; f. sg. istérică, pl. istérice[1]

  1. Var. histeric LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTÉRIC adj., s. (MED.) (înv.) istericos.[1]

  1. Var. histeric LauraGellner

ISTERIC adj., s. (MED.) (înv.) istericos.

Intrare: isteric (adj.)
isteric1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isteric
  • istericul
  • istericu‑
  • isterică
  • isterica
plural
  • isterici
  • istericii
  • isterice
  • istericele
genitiv-dativ singular
  • isteric
  • istericului
  • isterice
  • istericei
plural
  • isterici
  • istericilor
  • isterice
  • istericelor
vocativ singular
plural
Intrare: isteric (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isteric
  • istericul
  • istericu‑
plural
  • isterici
  • istericii
genitiv-dativ singular
  • isteric
  • istericului
plural
  • isterici
  • istericilor
vocativ singular
  • istericule
  • isterice
plural
  • istericilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

isteric (adj.)

  • 1. Care suferă de isterie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: istericos 2 exemple
    exemple
    • Fiecare mișcare, fiecare zgomot o face să tremure ca varga, să plîngă cu un plîns isteric. GHEREA, ST. CR. I 354.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Unii țipau, alții plîngeau isteric. CONTEMPORANUL, VII 391.
      surse: DLRLC
  • 2. Privitor la isterie, care aparține isteriei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

isteric, -ă (persoană) isteric isterică

  • 1. Persoană care suferă de isterie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: istericos

etimologie: