2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

israelit, ~ă smf, a vz izraelit

ISRAELÍT, -Ă, israeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, care a trăit în Israelul antic, pe vremea regilor; adept al mozaismului; p. ext. evreu. 2. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. [Pr.: -ra-e- – Scris și: izraelit] – Din fr. israélite.

izraelit, ~ă [At: DEX / P: ~ra-e~ / V: isr~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr israelite] 1-2 smf, a (Persoană) de religie mozaică. 3 smf (Prc) Evreu (3). 4-5 a Evreiesc (1-2).

IZRAELÍT, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. restr. evreu. 2. Adj. Evreiesc [Pr.: -ra-e-] – Din fr. israélite.

IZRAELÍT2, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. ext. evreu.

IZRAELÍT1, -Ă, izraeliți, -te, adj. Evreiesc.

IZRAELÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care aparține evreilor; propriu evreilor; evreiesc. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite

IZRAELÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al religiei mozaice. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite

Izraeliți m. pl. alt nume dat Evreilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

israelít (evreu) adj. m., s. m., pl. israelíți; adj. f., s. f. israelítă, pl. israelíte

izraelít adj. m., s. m., pl. izraelíți; f. sg. izraelítă, pl. izraelíte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

israelít, -ă, israeliți, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. 2. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, adept al mozaismului; p. ext. iudeu, evreu. [Scris și: izraelit, -ă, s. m. și f.] – Din fr. israélite.

Intrare: israelit (adj.)
israelit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: is-ra-e-lit
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • israelit
  • israelitul
  • israelitu‑
  • israeli
  • israelita
plural
  • israeliți
  • israeliții
  • israelite
  • israelitele
genitiv-dativ singular
  • israelit
  • israelitului
  • israelite
  • israelitei
plural
  • israeliți
  • israeliților
  • israelite
  • israelitelor
vocativ singular
plural
izraelit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izraelit
  • izraelitul
  • izraelitu‑
  • izraeli
  • izraelita
plural
  • izraeliți
  • izraeliții
  • izraelite
  • izraelitele
genitiv-dativ singular
  • izraelit
  • izraelitului
  • izraelite
  • izraelitei
plural
  • izraeliți
  • izraeliților
  • izraelite
  • izraelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: israelit (s.m.)
  • silabație: is-ra-e-lit
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • israelit
  • israelitul
  • israelitu‑
plural
  • israeliți
  • israeliții
genitiv-dativ singular
  • israelit
  • israelitului
plural
  • israeliți
  • israeliților
vocativ singular
  • israelitule
  • israelite
plural
  • israeliților
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izraelit
  • izraelitul
  • izraelitu‑
plural
  • izraeliți
  • izraeliții
genitiv-dativ singular
  • izraelit
  • izraelitului
plural
  • izraeliți
  • izraeliților
vocativ singular
  • izraelitule
  • izraelite
plural
  • izraeliților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

israelit (adj.) izraelit

  • 1. Referitor la religia mozaică (iudaică).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: evreiesc

etimologie:

israelit, -ă (persoană) israelit israelită izraelit izraelită

  • 1. Persoană de religie mozaică, care a trăit în Israelul antic, pe vremea regilor; adept al mozaismului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie: