2 intrări

12 definiții

israelit, ~ă smf, a vz izraelit

ISRAELÍT, -Ă, israeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, care a trăit în Israelul antic, pe vremea regilor; adept al mozaismului; p. ext. evreu. 2. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. [Pr.: -ra-e- – Scris și: izraelit] – Din fr. israélite.

israelít (evreu) adj. m., s. m., pl. israelíți; adj. f., s. f. israelítă, pl. israelíte

izraelit, ~ă [At: DEX / P: ~ra-e~ / V: isr~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr israelite] 1-2 smf, a (Persoană) de religie mozaică. 3 smf (Prc) Evreu (3). 4-5 a Evreiesc (1-2).

IZRAELÍT, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. restr. evreu. 2. Adj. Evreiesc [Pr.: -ra-e-] – Din fr. israélite.

IZRAELÍT1, -Ă, izraeliți, -te, adj. Evreiesc.

IZRAELÍT2, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. ext. evreu.

izraelít adj. m., s. m., pl. izraelíți; f. sg. izraelítă, pl. izraelíte

IZRAELÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care aparține evreilor; propriu evreilor; evreiesc. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite

IZRAELÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al religiei mozaice. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite

Izraeliți m. pl. alt nume dat Evreilor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

israelít, -ă, israeliți, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. 2. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, adept al mozaismului; p. ext. iudeu, evreu. [Scris și: izraelit, -ă, s. m. și f.] – Din fr. israélite.

Intrare: israelit (s.m.)
  • silabisire: is-ra-e-lit
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular israelit israelitul
plural israeliți israeliții
genitiv-dativ singular israelit israelitului
plural israeliți israeliților
vocativ singular israelitule, israelite
plural israeliților
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izraelit izraelitul
plural izraeliți izraeliții
genitiv-dativ singular izraelit izraelitului
plural izraeliți izraeliților
vocativ singular izraelitule, izraelite
plural izraeliților
Intrare: israelit (adj.)
  • silabisire: is-ra-e-lit
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular israelit israelitul israeli israelita
plural israeliți israeliții israelite israelitele
genitiv-dativ singular israelit israelitului israelite israelitei
plural israeliți israeliților israelite israelitelor
vocativ singular israelitule, israelite israelită, israelito
plural israeliților israelitelor
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izraelit izraelitul izraeli izraelita
plural izraeliți izraeliții izraelite izraelitele
genitiv-dativ singular izraelit izraelitului izraelite izraelitei
plural izraeliți izraeliților izraelite izraelitelor
vocativ singular izraelitule, izraelite izraelită, izraelito
plural izraeliților izraelitelor

israelit israelită izraelit izraelit izraelită

etimologie: