ISIHÍE s. f. (Înv.) Liniște, odihnă, tihnă. – Din ngr. isihía.

isihie sf [At: (a. 1816) IORGA, S. N. 167 / V: ~ichie / Pl: ~ii / E: ngr ἡσυχία^[1]] 1 (Grî; Mun; Mol) Viață liniștită, lipsită de griji Si: tihnă. 2 (Grî) Odihnă. 3 Stare de concentrare și pace lăuntrică obținută prin repetarea continuă a rugăciunii lui lisus. corectată

ISIHÍE s. f. (Grecism înv.) Liniște, odihnă, tihnă. – Din ngr. isihía.

ISIHÍE s. f. (Grecism învechit) Liniște, tihnă. Mă bucur în isihie de rodul îndelungatei mele trude. CARAGIALE, S. N. 20.

ISIHÍE s. f. stare de liniște, contemplație, extaz, iluminare. (< gr. hesykhia)

isihíe f. (ngr. isyhia, vgr. ῾esyhia, a. î. V. sihastru). Fam. Rar. Liniște, odihnă.

isichie sf vz isihie

isichie f. liniște, hodihnă: stând la sfat în isichie POP. [Gr. mod.].

isihíe (înv.) s. f., art. isihía, g.-d. isihíi, art. isihíei

isihíe s. f., art. isihía, g.-d. isihíi, art. isihíei

ISIHÍE s. v. liniște, pace, tihnă.

isihie s. v. LINIȘTE. PACE. TIHNĂ.

isihíe (-íi), s. f. – Odihnă, liniște, răgaz, timp liber. – Mr. isihie. Ngr. ἠσυχία (Gáldi 203). Sec. XVIII, înv.