2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IRONIZARE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza.
IRONIZARE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: ironiza] 1-2 Atitudine ironică (2-3) față de ceva sau de cineva Si: persiflare, (rar) ironizat1 (1-2), zeflemisire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZARE s.f. Acțiunea de a ironiza. [< ironiza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironiza [At: C. PETRESCU, C. V. 153 / Pzi: ~zez / E: fr ironiser] 1-2 vt A avea o atitudine ironică (2-3) față de ceva sau de cineva Si: a persifla, a zeflemisi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A spune ironii pe socoteala cuiva, a avea o atitudine ironică față de cineva sau ceva; a lua peste picior, a zeflemisi. Cu ascuțime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schița ca un gen mai greu decît romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. Cînd un om își ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A IRONIZA ~ez tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ironizare s. f., g.-d. art. ironizării; pl. ironizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironizare s. f., g.-d. art. ironizării; pl. ironizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ironizare s. f., g.-d. art. ironizării; pl. ironizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ironiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ironizez, 3 ironizează; conj. prez. 1 sg. să ironizez, 3 să ironizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironiza (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ironiza vb., ind. prez. 1 sg. ironizez, 3 sg. și pl. ironizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IRONIZARE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IRONIZARE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A IRONIZA a da (cuiva) cu flit, a face bășcălie / mișto, a lua împrejur (pe cineva), a lua în balon / în bășcălie / în răspăr / în tărbacă / în zeflemea, a lua la bulane / la mijloc / la mișto / la perpulis (pe cineva), a miștocări, a mușca de cur (pe cineva), a plesni (pe cineva) în pălărie, a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ironizare, ironizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: persiflare zeflemisire șfichiuire
etimologie:
- ironiza DEX '09 DEX '98 DN
ironiza, ironizezverb
- 1. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cu ascuțime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schița ca un gen mai greu decît romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. DLRLC
- Cînd un om își ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153. DLRLC
- Se ironizau neîncetat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- ironiser DEX '09 DEX '98 DN