16 definiții pentru irizație irizațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation.

irizație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr irisation] Colorație similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri.

IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation.

IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Ansamblu de culori și de nuanțe variabile care apare în lame subțiri, la suprafața unor cristale, datorită fenomenelor de interferență.

IRIZÁȚIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori și de nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență. [Gen. iei, var. irizațiune s.f. / < fr. irisation].

IRIZÁȚIE s. f. ansamblu de culori și nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență; iridescență. (< fr. irisation)

IRIZÁȚIE ~i f. Fascicul de culori variate ce apare pe anumite suprafețe (pe cristale, scoici etc.) datorită interferenței luminii. [G.-D. irizației; Sil. -ți-e] /<fr. irisation[1]

  1. Var. irizațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație.

IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație.

*irizațiúne f. (fr. irisation, d. iriser, a iriza; it. iridescenza). Producțiunea colorilor curcubeuluĭ la suprafața oare-căror minerale, metale, cristale, sticle ș. a. Aceste colorĭ chear. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)

irizáție s. f. (sil. -ți-e), art. irizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. irizațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRIZÁȚIE s. (FIZ.) irizare. (Admiră ~iile cristalului.)[1]

  1. Var. irizațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IRIZÁȚIE (< fr.) s. f. Colorație alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse, apare prin interferență luminii în straturi subțiri transparente și dă un aspect deosebit anumitor cristale, scoici aripi de fluturi etc.

Intrare: irizație
irizație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irizație
  • irizația
plural
  • irizații
  • irizațiile
genitiv-dativ singular
  • irizații
  • irizației
plural
  • irizații
  • irizațiilor
vocativ singular
plural
irizațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irizațiune
  • irizațiunea
plural
  • irizațiuni
  • irizațiunile
genitiv-dativ singular
  • irizațiuni
  • irizațiunii
plural
  • irizațiuni
  • irizațiunilor
vocativ singular
plural

irizație irizațiune

  • 1. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: iridescență irizare

etimologie: