13 definiții pentru iritant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant.

IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant.

iritant, ~ă a [At: IORGA, L. II, 65 / Pl: ~nți, ~e / E: irritant] 1 Care irită, supără Si: agasant, enervant, iritativ (1), iritator (1). 2 Care produce iritații, inflamații Si: iritativ (2), iritator (2).

IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. Care irită, care provoacă iritare, care întărîtă; enervant. ◊ (Adverbial) E iritant de indiscret... să-ți auzi numele strigat într-un restaurant. CAMIL PETRESCU, P. 128.

IRITÁNT, -Ă adj. Care irită, supără; enervant; iritativ. [Cf. fr. irritant, it. irritante].

IRITÁNT, -Ă adj. care irită, supără; enervant. (< fr. irritant)

IRITÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care irită sau enervează; în stare să irite sau să enerveze; supărător; enervant; agasant. /<fr. irritant

iritant a. care irită ușor. ║ n. substanță care excită organele.

*iritánt, -ă adj. (lat. irritans, -ántis). Care irită: substanță iritantă. S. n., pl. e. Substanță iritantă: sarea prea multă poate fi un iritant al stomahuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte

iritánt adj. m., pl. iritánți; f. sg. iritántă, pl. iritánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRITÁNT adj. v. enervant.

IRITANT adj. agasant, enervant, plicticos, plictisitor, sîcîitor, supărător. (S-a creat o situație ~.)

Intrare: iritant
iritant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritant
  • iritantul
  • iritantu‑
  • iritantă
  • iritanta
plural
  • iritanți
  • iritanții
  • iritante
  • iritantele
genitiv-dativ singular
  • iritant
  • iritantului
  • iritante
  • iritantei
plural
  • iritanți
  • iritanților
  • iritante
  • iritantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iritant

etimologie: