iritat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI/II, 199 / Pl: ~ați, ~e / E: irita] 1 Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare Si: ațâțat, enervat, surescitat. 2 Care este inflamat, ușor congestionat.

iritație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr irritation, lat irritatio] 1-2 Iritare (1-2).

iritațiune sf vz iritație

IRITAT, -Ă, iritați, -te, adj. Care se află în stare de iritare, de enervare, de mînie trecătoare; ațîțat, surescitat, enervat. Nu mai avu nimic de obiectat, deși păru puțin iritat. CAMIL PETRESCU, N. 93. Căpitanul... se frămînta iritat, neștiind cum să iasă din încurcătura în care intrase. BART, S. M. 102.

IRITAȚIE, iritații, s. f. 1. Iritare. 2. Excitare anormală sau inflamație a unui organ.

IRITAȚIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de mînie; iritare. 2. Excitare anormală, inflamație a unui organ. [Gen. -iei, var. iritațiune s.f. / cf. fr. irritation, lat. irritatio].

IRITAȚIUNE s.f. v. iritație.

IRITAȚIE s. f. 1. iritare. 2. congestie, inflamație ușoară a unui organ. (< fr. irritation, lat. irritatio)

IRITAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este ușor inflamat sau congestionat. 2) Care se află în stare de enervare. /v. a irita

IRITAȚIE ~i f. 1) Stare a unei persoane iritate. 2) Umflare și înroșire ușoară a unui organ sau țesut. [G.-D. iritației; Sil. -ți-e] /<fr. irritation, lat. irritatio, ~onis

iritați(un)e f. 1. acțiunea de a irita; 2. starea persoanei iritate; 3. starea unui organ prea excitat.

*iritațiúne f. (lat. irritátio, -ónis). Acțiunea de a irita. Starea uneĭ persoane iritate, unuĭ organ iritat. – Și -áție și -áre.

iritație (desp. -ți-e) s. f., art. iritația (desp. -ți-a), g.-d. art. iritației; pl. iritații, art. iritațiile (desp. -ți-i-)

iritație (-ți-e) s. f., art. iritația (-ți-a), g.-d. art. iritației; pl. iritații, art. iritațiile (-ți-i-)

iritație s. f. (sil. -ți-e), art. iritația (sil. -ți-a), g.-d. art. iritației; pl. iritații, art. iritațiile (sil. -ți-i-)

iritație

IRITAT adj. 1. v. inflamat. 2. v. enervat. 3. enervat, necăjit, v. nervos.

IRITAȚIE s. 1. v. inflamație. 2. v. nervozitate.

IRITAT adj. 1. (MED.) congestionat, inflamat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. agasat, enervat, plictisit, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 3. enervat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

IRITAȚIE s. 1. (MED.) congestie, inflamație. (Are o ~ la ochi.) 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.)