2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist.

IRIDENTÍST, -Ă, s. m. și f., adj. v. iredentist.

IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.

IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.

iredentist, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 40 / V: (imp) irid~ / PI ~iști, ~e / E: it irredentista, fr irrédentiste] 1-2 smf, a (Partizan) al iredentismului. 3 a Referitor la iredentism. 4 a Care aparține iredentismului. 5 a Care propagă iredentismul Si: (rar) iredent.

IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, adj. Care ține de iredentism, care propagă iredentismul. Fii... fără cruțare față de acțiunile iredentiste. VORNIC, P. 93. ♦ (Substantivat) Partizan al iredentismului.

IREDENTÍST, -Ă adj. Referitor la iredentism, propriu iredentismului. // s.m. și f. Adept, susținător al iredentismului. [Cf. fr. irrédentiste].

IREDENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al iredentismului; naționalist, șovin. (< fr. irrédentiste, it. irredentista)

IREDENTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista

IREDENTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de iredentism; propriu iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista

*iredentíst, -ă s. și adj. (it. irredentista). Partizan al iredentizmuluĭ, al iredenteĭ. Adj. Tendență iredentistă. – Fals irid-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste

iredentíst s. m., adj. m., pl. iredentíști; f. sg. iredentístă, pl. iredentíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IREDENTÍST adj., s. (POL.) (rar) iredent.

IREDENTIST adj., s. (POLITICĂ) (rar) iredent.

Intrare: iredentist (adj.)
iredentist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iredentist
  • iredentistul
  • iredentistu‑
  • iredentistă
  • iredentista
plural
  • iredentiști
  • iredentiștii
  • iredentiste
  • iredentistele
genitiv-dativ singular
  • iredentist
  • iredentistului
  • iredentiste
  • iredentistei
plural
  • iredentiști
  • iredentiștilor
  • iredentiste
  • iredentistelor
vocativ singular
plural
iridentist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iridentist
  • iridentistul
  • iridentistu‑
  • iridentistă
  • iridentista
plural
  • iridentiști
  • iridentiștii
  • iridentiste
  • iridentistele
genitiv-dativ singular
  • iridentist
  • iridentistului
  • iridentiste
  • iridentistei
plural
  • iridentiști
  • iridentiștilor
  • iridentiste
  • iridentistelor
vocativ singular
plural
Intrare: iredentist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iredentist
  • iredentistul
  • iredentistu‑
plural
  • iredentiști
  • iredentiștii
genitiv-dativ singular
  • iredentist
  • iredentistului
plural
  • iredentiști
  • iredentiștilor
vocativ singular
  • iredentistule
  • iredentiste
plural
  • iredentiștilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iridentist
  • iridentistul
  • iridentistu‑
plural
  • iridentiști
  • iridentiștii
genitiv-dativ singular
  • iridentist
  • iridentistului
plural
  • iridentiști
  • iridentiștilor
vocativ singular
  • iridentistule
  • iridentiste
plural
  • iridentiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iredentist (adj.) iridentist

etimologie:

iredentist, -ă (persoană) iredentistă iridentist iridentistă

etimologie: