2 intrări
17 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IRIDENTIST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist.
iridentist, ~ă a vz iredentist
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRIDENTIST, -Ă, s. m. și f., adj. v. iredentist.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
iridentist m. partizan al iridentei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
IREDENTIST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentist, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IREDENTIST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentist, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
iredentist, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 40 / V: (imp) irid~ / PI ~iști, ~e / E: it irredentista, fr irrédentiste] 1-2 smf, a (Partizan) al iredentismului. 3 a Referitor la iredentism. 4 a Care aparține iredentismului. 5 a Care propagă iredentismul Si: (rar) iredent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IREDENTIST, -Ă, iredentiști, -ste, adj. Care ține de iredentism, care propagă iredentismul. Fii... fără cruțare față de acțiunile iredentiste. VORNIC, P. 93. ♦ (Substantivat) Partizan al iredentismului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IREDENTIST, -Ă adj. Referitor la iredentism, propriu iredentismului. // s.m. și f. Adept, susținător al iredentismului. [Cf. fr. irrédentiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IREDENTIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al iredentismului; naționalist, șovin. (< fr. irrédentiste, it. irredentista)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IREDENTIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IREDENTIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de iredentism; propriu iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*iredentíst, -ă s. și adj. (it. irredentista). Partizan al iredentizmuluĭ, al iredenteĭ. Adj. Tendență iredentistă. – Fals irid-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iredentist adj. m., s. m., pl. iredentiști; adj. f., s. f. iredentistă, pl. iredentiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iredentist adj. m., s. m., pl. iredentiști; adj. f., s. f. iredentistă, pl. iredentiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iredentist s. m., adj. m., pl. iredentiști; f. sg. iredentistă, pl. iredentiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IREDENTIST adj., s. (POL.) (rar) iredent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IREDENTIST adj., s. (POLITICĂ) (rar) iredent.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A6) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M9) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
iredentist, iredentistăadjectiv
- 1. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: iredent naționalist șovin
- Fii... fără cruțare față de acțiunile iredentiste. VORNIC, P. 93. DLRLC
-
etimologie:
- irredentista DEX '09 DEX '98 MDN '00
- irrédentiste DEX '09 DEX '98 DN
iredentist, iredentiștisubstantiv masculin iredentistă, iredentistesubstantiv feminin
- 1. Partizan al iredentismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: naționalist șovin
etimologie:
- irredentista DEX '09 DEX '98 MDN '00
- irrédentiste DEX '09 DEX '98 DN