14 definiții pentru iredentism iridentism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iredentism sns [At: DA ms / V: (imp) irid~ / E: it irredentismo, fr irrédentisme] Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă.

IREDENTÍSM s. n. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.

IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.

IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică burgheză, naționalist-șovină, ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde locuiesc și conaționali ai lor.

IREDENTÍSM s.n. Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor sunt în minoritate. [Cf. fr. irrédentisme, it. irredentismo].

IREDENTÍSM s. n. concepție politică, apărută în Italia după 1870, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă. ◊ orice mișcare politică naționalistă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate. (< fr. irrédentisme, it. irredentismo)

IREDENTÍSM n. 1) Mișcare politică (apărută în sec. XIX în Italia), care avea drept scop eliberarea unor teritorii aflate sub stăpânire străină. 2) Mișcare politică șovină ai cărei adepți urmăresc anexarea la o țară a unor teritorii în care conaționalii sunt în minoritate. /<it. irredentismo, fr. irredentisme

iridentism sn vz iredentism

IRIDENTÍSM s. n. v. iredentism.

IRIDENTÍSM s. n. v. iredentism.

iridentism n. aspirațiunea iridentiștilor.

*iredentízm n. (d. iredentist). O doctrină politică după care Italia trebuĭa să recapete toate provinciile italieneștĭ stăpînite de alte țărĭ. Pin est. Tendența unuĭ popor de a alipi patriiĭ o provincie supusă uneĭ stăpînirĭ străine. – Fals irid-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: iredentism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iredentism
  • iredentismul
  • iredentismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iredentism
  • iredentismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iridentism
  • iridentismul
  • iridentismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iridentism
  • iridentismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iredentism iridentism

  • 1. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Concepție politică, apărută în Italia după 1870, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă.
      surse: MDN '00

etimologie: